Farid este un jurnalist din Damasc, Siria, care a luptat împotriva regimului lui Bashar al-Assad, până a fost nevoit să fugă din ţară, ca să-şi salveze propria viaţă. El i-a spus povestea directorului de comunicaţii al Societăţii Henry Jackson, un think-tank londonez care luptă pentru drepturile omului şi promovează democraţia, potrivit publicaţiei americane The Atlantic. Totuşi, directorul Michael Weiss avertizează că o parte din relatarea lui Farid rămâne imposibil de verificat.
O să plec când pleacă regimul
Farid (25) fuma narghilea împreună cu prietenul lui, Bashar, când acesta l-a avertizat pe jurnalist că trebuie să fugă din ţară cât mai repede, pentru că nu mai e în siguranţă.
Bashar era consultant în IT, freelancer, şi colabora cu regimul lui al-Assad. Misiunea lui era să depisteze disidenţii din mediul online. Farid îşi aminteşte că prietenul lui nu l-a avertizat atunci pentru prima oară, mai ales din cauza remuşcărilor pe care Bashar le avea pentru că era un informator al regimului.
Când Bashar începea să se lamenteze, Farid îi spunea prietenului său că ar trebui să părăsească regimul şi să se alăture revoluţionarilor.
„Dacă vrei să-ţi mai vezi vreodată prietena şi familia, pleacă din Siria. Mai ai de luat bani de la cineva?”, l-a întrebat, în seara aceea, Bashar pe Farid.
„Nu, am bani.”
„Pleacă acum”, a insistat Bashar.
„O să plec când pleacă regimul”, a glumit Farid.
„Nu-ţi fă tu griji. Regimul plănuişte să se retragă în septembrie, dacă lucrurile nu se îmbunătăţesc; de fapt, cred că lucrurile se vor înrăutăţi în Ramadan. Ei înarmează minorităţile şi încearcă să le facă să pornească un război civil, ca în Liban. Dar ăsta va dura, probabil, 50 de ani”, a spus Bashar.
Bashar i-a mărturisit lui Farid că, de şase luni, lucra pentru serviciile secrete siriene. „Ştiu totul despre tine, te supraveghează. Ţi-au spart calculatorul şi ţi-au copiat toate informaţiile”. Ca să îl convingă, Bashar i-a citit un email pe care Farid i-l scrisese unui prieten din străinătate.
Pe laptopul lui fusese instalat un program crare îi înregistra orice acţiune virtuală, ceea ce însemna că serviciile secrete ştiau totul despre el şi ştiau cu cine intrase în legătură.
Cum se face politică în Siria
Până la avertizarea lui Bashar, Farid s-a simţit într-o relativă siguranţă, pentru că se baza pe prietenii lui, care îl ştergeau mereu din bazele de date cu cei căutaţi de serviciile secrete. În afară de Bashar, Farid mai apela şi la Riyad, un om de afaceri care se îmbogăţise făcând comerţ cu guvernul.Din când în când, şi Riyad se plângea de colaborarea cu guvernul, însă spunea că nu poate să renunţe. Într-o seară, el i-a exemplificat lui Farid cum se face politică în Siria: a scos pe masă un pistol şi un teanc de bani.
Acum, Bashar i-a explicat că nu mai putea să-l protejeze: ofiţerul în faţa căruia răspundea fusese omorât. „Am unul nou acum. Nu mai pot să te apăr. Pleacă. O să vină după tine în 48 ore. Au deja o echipă care te supraveghează. Pleacă în Liban diseară. Poţi să treci acum graniţa, dacă te grăbeşti. Numele tău nu figurează încă pe listă, abia la 3 dimineaţa se schimbă tura. O să te caute în liste şi o să te găsească, dacă nu pleci acum. Nu pot să-ţi şterg numele din nou”.
Totuşi, Farid începuse să-l bănuiască pe Bashar. Era singurul care ar fi avut acces la calculatorul lui şi care ar fi putut instala programul. În plus, îşi tot căuta scuze că nu poate să renunţe la colaborarea cu serviciile de informaţii.
Totuşi, simţea că Bashar nu-l minte.
„Graşi, îndesaţi, cu barbă, de aproape 30 ani, că părul dat cu gel, poartă pantaloni ieftini şi cămăşi colorate”. Aşa trebuiau să arate urmăritorii lui Alawiţi (Alawi, grup religios şiit din Sriria, n.r). Bashar îl avertizase în privinţa lor.
Totuşi, abia acum făcea legătura Farid cu ceea ce-i povestise proprietarul de la care închiriase apartamentul. Spunea că apartamentul de vizavi fusese închiriat de un pitic umflat, un vânzător de cărţi Alawi, despre care chiar proprietarul credea că e informator.
Farid râsese. Bashar îi confirma, acum, temerile.
Cum mă vor mutila?
„Am închis uşa încet, ca să nu facem nici un pic de zgomot. Bashar a deschis televizorul pe CNN şi l-a dat tare. Ce mă fac dacă intră prin faţă? Încercam să mă gândesc la ceva eroic şi să mă conving că aveam să mă descurc”, îşi aminteşte Farid.
Jurnalistul şi-a înghesuit câteva lucruri într-o geantă. Deşi Bashar îl avertizase să nu-şi ia şi laptopul, jurnalistul nu l-a ascultat. Şi-a hrănit pisica şi a plecat. Şi-a luat rămas-bun de la Bashar cu „Vorbim!”. A oprit un taxi şi s-a îndreptat către vamă.
„Mă gândeam ce îmi vor face prima dată când mă vor prinde. O să-mi scoată ochii? O să-mi taie organele genitale? Îmi vor da foc? Cum mă vor mutila?”, povesteşte Farid. Când a ajuns la graniţă, a scos banii: socotise că mita pentru vameşi ar fi trebuit să fie între 2ooo şi 6000 de lire siriene, adică între 40 şi 120 dolari.
„Am mers încet către ghişeu, încercând să par calm şi somnoros- doar era trecut de miezul nopţii. Îmi venea să vomit. I-am dat vameşului paşaportul. S-a uitat la el, apoi mi-a căutat numele în calculator. S-a întors către colegul lui şi a dat din cap. M-am gândit că asta e, sunt terminat”.
Celălalt ofiţer i-a spus să se apropie. Atunci, Farid şi-a luat inima în dinţi şi a început să zbiere la vameş. Vameşul a început să înjure. „A fost o noapte lungă, iartă-l„, l-a auzit Farid pe primul ofiţer.
După ce a trecut graniţa, s-a cazat într-un motel ieftin, a dormit câteva ore şi şi-a contactat nişte prieteni din afara Siriei, ca să-i roage să-i anunţe familia că este în siguranţă.
Acum, Farid se gândeşte încotro să plece: Londra sau Washington. Încă se mai întreabă de ce Bashar l-a avertizat în legătură cu serviciile secrete.
„O parte din mine crede că voia să iau legătura cu rezistenţa din Liban, în timp ce alta îmi spune că Bashar vrea să-şi răscumpere greşelile sau, mai degrabă, să se răzbune pe guvern”.
„Mă simt inutil acum. Nu pot să fac nimic. Dar n-o să mă opresc. Este ceva personal; războiul meu cu regimul ăsta e personal. Războiul fiecărui sirian cu regimul e personal. Ne-a lipsit de multe: fie că vorbim de partea economică, politică, culturală sau religioasă. Vrem dreptate. Şi eu vreau răzbunare”, a mărturisit Farid.
