La aproape un an de la decizia de înăsprire a măsurilor de securitate lansate de Guvernul francez, pe teren situaţia rămâne aceeaşi, a constatat Romeurope, o asociaţie care luptă pentru accesul la drepturile fundamentale pentru romii migranţi în Franţa, scrie cotidianul francez Liberation.
Jurnaliştii de la Liberation menţionează că măsurile luate împotriva romilor au fost lovitura represivă şi mediatică a verii anului trecut. Pe 30 iulie 2010, preşedintele francez Nicolas Sarkozy declara deschisă o politică dură de măsuri de securitate împotriva romilor, iar Brice Hortefeux, pe atunci ministru de Interne, a reacţionat imediat, anunţând că în numai trei luni vor fi desfiinţate 600 de tabere ilegale şi de asemenea, că va avea loc reconducerea imediată către Bulgaria şi România a romilor care au încălcat ordinea publică.
De la acele măsuri, nimic nu s-a mai întâmplat nici într-un sens, nici în altul, potrivit bilanţului anual al Romeurope, unde se precizează că „a avut loc o accelerare a expulzărilor în august şi în septembrie” însă, de atunci nu s-au mai înregistrat alte evoluţii.
Romeurope estimează numărul romilor care se află în Franţa tot la circa 15.000, dintre care jumătate sunt copii, „o cifră stabilă de 18 ani încoace”. Totuşi, în 2010, ca şi în 2009, aproximativ 9500 de cetăţeni români şi bulgari au fost trimişi în ţările de origine, potrivit ministerului de Interne, scriu jurnaliştii francezi. Cu alte cuvinte, jocul plecărilor şi sosirilor continuă nestingherit. Romii, cetăţeni europeni, au drept de sejur de trei luni în Franţa, înainte de a deveni expulzabili. Cel mai des sunt trimişi în ţara de origine prin intermediul „repatrierii umanitare” prin care străinii care au naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene primesc, înainte de plecare, 300 de euro.
Vechile tabere sunt desfiinţate, însă altele noi apar în locul lor
Drept consecinţă, „sunt tot atâtea terenuri ocupate, tot atâtea probleme şi situaţii insalubre”, spune Laurent El Ghozi, preşedintele Federaţiei naţionale ale asociaţiilor solidare cu ţiganii şi nomazii (Fnasat). Singura parte pozitivă ar fi, în opinia jurnaliştilor francezi, mobilizare cetăţenească, acţiune care a luat naştere ca reacţie la discursul stigmatizant al guvernului care se manifestă, la nivel local, prin crearea unor colective de susţinere.
Evacuările continuă, dar ritmul lor nu este „nici mai mare, nici mai mic decât înainte”. Potrivit ministerului de Interne de la Paris, 75 la sută dintre taberele ilegale au dispărut, însă jurnaliştii de la Liberation scriu că dacă o tabără dispare, la câţiva metri mai departe apare o alta.
Pe lângă acest aspect, Liberation mai notează că nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, impediment major pentru romi care, fiind cetăţeni români şi bulgari, sunt supuşi măsurilor tranzitorii ale aderării la UE: nu pot munci fără o autorizare prealabilă, la rândul său, angajatorul trebuie să plătească o taxă şi de asemenea trebuie să aibă un permis de sejur. Jurnaliştii francezi consideră că este vorba de o misiune imposibilă mai ales atunci când este vorba de contracte pe o durată determinată.
