Ştirea bună este că acum a devenit evident că putem să scăpăm de ea. La început, stăteam cu inima strânsă citind complicatele proceduri pentru demiterea unui primar. Hoţii din Parlament au făcut o lege prin care să-i protejeze pe hoţii de la nivel local. Dar, în acest moment, când văd cât de tare s-a speriat doamna Firea de un biet cort în care s-ar fi strâns semnături pentru demiterea ei, sunt convins că revolta mocneşte. Bucureştenii vor să şteargă ruşinea de a fi lăsat Capitala pe mâna doamnei Pandele şi a bandei ei de pesedişti.
Sunt conştient că va fi dificil, pentru că, repet, procedurile legale au fost făcute cu intenția de a-i proteja pe baronii locali de furia alegătorilor:
În Capitală, este nevoie de 465.000 de semnături (adică 25% din totalul alegătorilor din Bucureşti), după care prefectul (numit de PSD) „analizează temeinicia motivelor invocate” şi cere guvernului (tot PSD) să declanşeze referendumul. În luna mai, guvernul Grindeanu l-a numit prefect al Capitalei pe fostul prefect de Ilfov, Adrian Petcu, crescut în fieful domnului Pandele. E clar că încă din acel moment doamna Firea era speriată și se pregătea să blocheze referendumul de demitere.
Referendumul este valabil dacă la el participă cel puțin 30% alegători
Pentru ca primarul să fie demis, trebuie depăşite două praguri: 25% din totalul alegătorilor şi 50% din voturile valabil exprimate la referendum.
De fapt, doamna primar, pe care nu am suspectat-o niciodată de prea multă inteligenţă, nu face decât să enerveze bucureştenii refuzând să aprobe instalarea unui cort pentru strângerea de semnături. N-a învăţat nimic din ceea ce a păţit Victor Ponta în 2014, când a vrut să împiedice Diaspora să voteze. Dacă Ponta organiza alegerile corect, puţin probabil ca acele voturi să-l fi făcut preşedinte pe Iohannis.
Însă nemulţumirea celor din străinătate s-a transmis în ţară, a declanşat revolta și a mobilizat electoratul anti-PSD.
Mai mult, aşa cum au arătat ziariştii de la România Liberă, există un precedent: în 2015, primarul Sorin Oprescu a aprobat instalarea unor corturi în care se strângeau semnături pentru demiterea primarului PNL al Sectorului 6, Rareş Mănescu. Nu am nici un dubiu că juriştii primăriei îşi amintesc, dar au primit ordin politic să blocheze acţiunea celor de la asociaţia „Bucureşti fără ei”.
A doua ştire bună este că PNL şi USR sunt, fie deschis, fie tacit, împotriva referendumului de demitere. Foarte bine. Mai mult ne-ar fi încurcat. Într-o măsură mai mare sau mai mică, ambele formațiuni sunt într-o pierdere rapidă de popularitate. Sunt oameni şi în PNL, şi în USR, care fac opoziţie, dar prea puţini. Ceea ce vede publicul sunt două partide preocupate de lupte interne pentru putere. Nici 10% din energia lor nu se consumă în confruntări cu PSD-ul.
Dar nu am nici o îndoială că, dacă referendumul de demitere va fi un succes, se vor năpusti să ceară locul rămas liber, să spună cum s-au bătut ei, cum au făcut opoziţie şi că lor li se cuvine Capitala. În acest moment însă, PNL şi USR fiind divizate de luptele interne, nu se ştie cine ar putea candida la primărie din partea acestor partide. În consecinţă, preferă să boicoteze acţiunea de demitere a doamnei Firea şi să-i descurajeze pe iniţiatori, până când îşi rezolvă intrigile interne și își stabilesc candidații. N-au învăţat nimic din bătaia încasată de la PSD în vara lui 2016.
Aici, în Statele Unite, avem o vorbă, „Let’s cross this bridge”, ceea ce, într-o traducere liberă, ar însemna: să trecem de referendum şi apoi sunt convins că găsim un om destoinic pe care să-l punem primar.
Acum, în acest moment, eu mă gândesc că este nevoie de un independent, cu puternică experienţă antreprenorială, cu o viziune de dreapta, care să oprească risipa şi corupţia şi să scoată din falimentul nedeclarat regiile subordonate primăriei.
Mă uit la comuna Ciugud, unde un primar a ştiut să facă minuni cu fondurile europene, şi mă uit la Bucureşti, care a ratat banii UE şi a ajuns un oraş de lumea a III-a. După ani întregi în care oraşul a votat saltimbanci mai mult sau mai puţin trişti, e nevoie de un administrator eficient. Cu pomeni, circ şi spectacole siropoase nu vom rezolva problema ambuteiajelor sau a autobuzelor supra-aglomerate.
Dar până vom avea această discuţie mai este mult. Important este să dăm un brânci PSD-ului şi să-l scoatem din Bucureşti. Impactul va fi la nivel naţional, sunt convins că un succes va avea efect de domino. Poate va fi începutul sfârşitului.
De aceea, vă spun: lăsaţi calculele politice, lăsaţi certurile de partid şi veniţi să semnaţi, începând din 7 iunie, la Piaţa Unirii, pentru demiterea doamnei primar Gabriela Firea. Uitaţi-vă cât este de speriată şi veţi înţelege că vom învinge.
