Atena strânge cureaua, iar numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie creşte simţitor: mii de persoane se aliniază în faţa locurilor unde se oferă alimente şi ajung să scormonească prin coşurile de gunoi, scrie cotidianul german Spiegel Online. Criza financiară prin care trece Grecia se transformă rapid în una socială, în timp ce evazioniştii bogaţi nu resimt nici o problemă.
Lupta pentru supravieţuire durează 29 de minute
Jurnaliştii de la Spiegel Online scriu că de această dată lupta pentru supravieţuire durează fix 29 de minute. La ora 3 dupa-amiaza, Andreas, un preot grec ortodox de 37 de ani, deschide uşile băncii alimentare din centrul Atenei. În câteva minute, coada la care stau oamenii înfometaţi se întinde de-a lungul pieţei mari. Oameni nevoiaşi de toate vârstele aşteaptă liniştiţi: pensionari, şomeri, mame cu copii, imigranţi şi solicitanţii de azil. Preotul spune că „nu îi putem lăsa pe oameni să moară de foame. Suferă deja prea mult. Ar trebui măcar să nu rămână înfometaţi”.
În numai o jumătate de oră, toate cele 1200 de produse au fost luate, făcând ca zeci de persoane să plece cu mâinile goale şi înfometate. Tot ceea ce pot spera, notează jurnaliştii germani, este ca data viitoare să se numere printre cei fericiţi.
Cozi la băncile alimentare
Katarina a avut noroc. Femeia în vârstă de 44 de ani a pus mâna pe opt salate cu morcovi, cartofi şi mazăre, pe câteva iaurturi şi pe o pungă de pâine – singura mâncare pe care familia o va avea astăzi. Ruşinată, Katarina povesteşte că ea şi fiica ei de şapte ani au fost nevoite să ia autobuzul dintr-o suburbia şi să străbată întreg oraşul pentru a beneficia de o masă caldă. Katarina a fost concediată acum un an de la fabrica de biscuiţi unde lucra.
Spyros Xaplanteris vine de la banca alimentară de un an. Cămaşa sa este murdară, iar pantalonii pătaţi. „Vin aici pentru că sunt nevoit”, spune bărbatul de 62 de ani care lucra la Hilton. El spune că „doare, dar ce pot să fac? Sunt falit”.
Timp de mai multe săptămâni, mii de greci nemulţumiţi au protestat împotriva Guvernului în faţa clădirii parlamentului elen. Echipe de filmare din întreaga lume vin aici să îi filmeze, însă puţini sunt cei care îşi îndreaptă atenţia şi spre aleile mai întunecate ale Atenei. Părintele Andreas şi colegii săi au fost foarte ocupaţi în ultimele săptămâni fiindcă banca sa alimentară oferă trei mese pe zi. Astfel circa 2.000 de persoane vin la prânz, 1.200 după-amiaza, iar 1.000 seara. Ei încearca să se asigure că nu hrănesc de două ori aceeaşi persoană. Acest tip de vigilenţă este necesar deoarece „numărul celor nevoiaşi creşte cu repeziciune”, spune unul dintre voluntari care estimează că numărul lor a crescut cu 30 la sută. Majoritatea celor care vin la băncile alimentare sunt atât de înfometaţi încât mănâncă mâncarea chiar pe loc.
Şomajul, echivalentul falimentului social
În 2010, numărul şomerilor din Grecia a crescut cu 230.000 până la 14,8 procente. Ţinând cont de plasa socială slabă a Greciei, şomajul este echivalent cu falimentul social, mai scrie Spiegel Online. De exemplu, un şomer beneficiază de 500 de euro pe lună, timp de un an, după care statul nu mai oferă nici un fel de asistenţă. Autorităţile estimează că aproximativ 280.000 de persoane din 800.000 fără locuri de muncă pot încă cere şomaj. Acest lucru a determinat o creştere foarte mare a numărul persoanelor rămase fără o locuinţă – numai 25 la sută fiind în Atena.
Potrivit datelor oficiale, şomajul ar putea să crească până la 18 procente până la sfârşitul anului, dar alte date arată că ar putea foarte bines ă ajungă la 23 de procente, ceea c ear însemna 1,2 milioane de persoane fără un loc de muncă, susţine Savas Robolis, profesor de economie şi politici sociale la Universitatea Panteion din Atena.
Ultima dată când Grecia s-a mai confruntat cu o rată atât de mare a şomajului a fost în 1961. Urmarea a fost un val de emigrare în ţări precum Germania, iar Robolis spune că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi astăzi, cu o singură mare diferenţă: dacă oamenii care au părăsit Grecia în anii 1960 erau muncitori necalificaţi, cei care vor pleca acum sunt educaţi.
Aparent, evazioniştii stau liniştiţi
Dacă vremurile grele îi împing pe majoritatea grecilor să iasă în stradă, evazioniştii fiscali nu au de ce să se teamă. Panos Kazakos, profesor de ştiinţe politice de la Atena, spune că nu a văzut „nici o persoană care să fie închisă pentru evaziune fiscală”. În acelaşi sens, Robolis spune că guvernul, care se presupune că nu are bani pentru pentru a plăti serviciile sociale, a publicat recent o listă de companii care datorează statului nouă miliarde – echivalentul în contribuţii sociale – dar nu face nimic pentru a recupera aceşti bani.
