Serviciul pentru Cetăţenie şi Imigrare al Statelor Unite îi avertizează pe toţi cei care doresc să obţină azil şi apoi, cetăţenie, să se ferească de „binevoitori” care se oferă să îi înveţe ce să spună la interviu, ca să primească adăpost în Statele Unite. Cu toate astea, foarte mulţi imigranţi nu numai că apelează la astfel de profesionişti ai minciunilor, dar vin în America hotărâţi să primească cetăţenie, scornind poveşti cât mai tragice, în care îşi omoară familia sau scapă ca prin urechile acului din închisori ori de autorităţile corupte.
Africanii din vest spun că au fost mutilaţi sau că suferă de pe urma opresiunii politice. Albanezii şi alte popoare balcanice dau vina pe conflicte etnice, chinezii invocă faptul că n-au voie să facă decât un copil în ţara lor. Venezuelenii vorbesc despre lupta lor împotriva partidului de guvernământ, iar ruşii se plâng de asuprirea gay-ilor. Irakienii şi afganii povestesc despre ororile extremiştilor- acestea sunt principalele motive identificate de funcţionarii de la Serviciul pentru Cetăţenie şi Imigrare, potrivit publicaţiei The New York Times.
Sute din aceste poveşti sunt reale, însă, uneori, autorităţile nu se pot baza decât pe candoarea sau receptivitatea de care dă dovadă imigrantul care vine să ceară azil.
„Când se întâmplă ceva groaznic- cum ar fi crime în masă în Somalia- în primii ani în care vin somalezi şi cer adăpost în urma acelui eveniment, poveştile sunt reale. Apoi, în următorii cinci-şase ani, auzim poveştile poveştilor”, explică un avocat care se ocupă de imigrări în New York, citat de publicaţia americană.
De altfel, minciunile de acest fel sunt cele mai greu de detectat şi de investigat şi reprezintă cea mai frecventă fraudă, după cum arată vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Judecătorilor de Imigraţie.
Ce inventează imigranţii
Poveştile false spuse de unii imigranţi ies uneori la iveală. Aşa s-a întâmplat în cazul menajerei care l-a acuzat de hărţuire sexuală pe fostul director al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, potrivit presei internaţionale.
În 2004, femeia le-a spus autorităţilor americane că a plecat din Guineea, pentru că soldaţii i-au distrus casa, iar soţul ei a murit în închisoare, în urma bătăilor primite. Într-un alt interviu, ea a recunoscut că a minţit şi că, de fapt, povestea i-a fost dată pe o casetă şi a învăţat-o pe dinafară.
Apoi, a povestit că fusese violată de mai mulţi bărbaţi în Guinea, apoi a recunoscut din nou că a minţit, după ce anchetatorii au ascultat mai multe conversaţii telefonice pe care le avusese cu iubitul ei.
Mai mult decât atât, însuşi avocatul care s-a ocupat de cazul ei a mărturisit că a încurajat-o să-şi „umfle” povestea, ca să fie mai convingătoare. Avocatul şi-a justificat gestul prin faptul că femeia chiar îşi dorea să plece din ţara ei natală.
O altă poveste este cea a unei rusoaice, care a cerut azil în America, pentru că este lesbiană, şi a pretins că, în ţara ei, este discriminată. Totuşi, când avocatul i-a cerut detalii despre viaţa ei amoroasă, a rămas perplexă, neştiind ce să povestească. „Parcă puteai citi pe faţa ei nu numai că nu e gay, dar că şi urăşte gay-ii”, îşi aminteşte avocatul.
Mai sunt şi cazurile în care cetăţenii străini aleg să-şi nască copiii în America, pentru ca ei să beneficieze direct de cetăţenia americană, iar, astfel, părinţii să depună cerere invocând reîntregirea familiei. Acest trend este foarte popular printre chinezi. Vezi aici materialul romanialibera.ro despre chinezoaicele care nasc în Statele Unite.
Potrivit legislaţiei americane, un imigrant care soseşte în Statele Unite legal sau ilegal are dreptul să aplice pentru azil până într-un an de la şedere. El trebuie să dovedească faptul că, în ţara de origine, a fost victima unor abuzuri- persecuţii politice sau violenţe.
În 2010, aproximativ 51% din totalul cererilor imigranţilor au fost acceptate, potrivit New York Times. Anual, două treimi din imigranţi primesc azil în baza cererii de reîntregire a familiei, potrivit Institutului pentru Politici de Migraţie.
