Vanghelizarea USL, pe înţelesul PNL

Mutarea incendiară făcută săptămâna trecută de Victor Ponta la vârful organizaţiei Bucureşti a PSD, prin diluarea influenţei lui Marian Vanghelie într-un larg consiliu de coordonare, va fi chiar mai interesantă pentru USL decât pentru PSD. Am să mă justific.

Marginalizarea „antigrămăticului” de serviciu de la sectorul 5 constituia de multă vreme, pentru Ponta şi pentru cortegiul de inamici ai lui Vanghelie din partid, o datorie de onoare.

Între timp, pe lângă „onoare” şi odată cu evoluţia lucrurilor, noua conducere a PSD a introdus şi alte variabile, să le zicem pragmatice, în rezolvarea ecuaţiei care avea să ducă la izolarea primarului nepereche.

Există, într-adevăr, o răfuială personală Ponta-Vanghelie, cu schimburi anterioare de replici elocvente pentru a eticheta relaţia drept precară. Dar există neînţelegeri majore între Vanghelie şi echipa lui Ponta pe chestiuni şi mai concrete, cum ar fi, spre exemplu, strategia socialiştilor pentru Capitală la alegerile din primăvară.

Cert este că tentativa lui Victor Ponta, de a da semnalul mazilirii lui Marian Vanghelie, nu printr-o mişcare directă, ci printr-o controversată suplimentare a gărzii la organizaţia Bucureşti, arată că disputele din partid sunt suficient de mari, dar şi de pătimaşe, pentru a justifica declanşarea unei furtuni când nimeni din anturajul liderului PSD nu pare să deţină o prognoză corectă a direcţiei vântului şi a pagubelor care vor fi.

În disputa cu primarul de la sectorul 5, preşedintele PSD a făcut până acum numai dovada nerăbdării. Cum, însă, scandalul de la organizaţia Bucureşti abia a început, iar timpul trece şi alegerile locale se apropie, este foarte probabil ca riscurile electorale la care Ponta expune partidul, în perioada sensibilă ce va urma, să depăşească beneficiile declanşării unui război căruia nu i s-a pregătit în prealabil şi terenul.

Oricum, avem toate şansele să asistăm la un final de vară şi de an nebuloase în PSD, după experienţa Vanghelie, care s-ar putea traduce prin sporirea tensiunilor în partid şi prin subţierea capitalului electoral în primăvara lui 2012.

Acum, ce legătură este între episodul de mai sus şi armonia din USL? Ei bine, una directă.

Este metoda mazilirii lui Vanghelie, aleasă de Victor Ponta, una pripită şi slab pregătită? Până acum pare că da.

Este ea de natură să genereze noi probleme în partid? Da.

Este pentru liberali soluţia găsită de liderii PSD la problema Vanghelie una care să-i liniştească şi să-i încredinţeze că au pornit la drum cu un partener care ştie să cântărească mizele, dar şi să-şi pondereze acţiunea în funcţie de moment şi de anvergura problemei? Eu zic că nu.

Neînţelegerile potenţiale dintre liberali şi social-democraţi sunt de dimensiuni mult superioare anvergurii pe care o avea problema Vanghelie în PSD.

Apropierea alegerilor va demonstra că o serie întreagă de dispute din interiorul USL, încă ţinute sub control doar pentru că încă pot fi amânate, vor provoca din plin imaginaţia şi gustul pentru compromis la nivelul conducerii bicefale a Uniunii.

Mai mult, apetenţa PSD pentru putere, coroborată cu scorurile mai bune pe care pesediştii, faţă de liberali, le înregistrează deja în teritoriu, vor conduce cu siguranţă la instalarea unor raporturi de dominator-dominat în USL, dificil şi foarte dificil de gestionat.

Asta, mai ales de către PNL.

Ei bine, dacă în cazul speţei Vanghelie, miză incomparabil mai mică decât cea a smulgerii unor hălci din putere inclusiv de la partenerii liberali, liderii PSD dau dovadă de un apetit atât de ridicat de harţă, acum, într-o perioadă sensibilă pentru orice partid, cât de amabili vor fi oare oamenii lui Victor cu oamenii lui Crin, când chestiunile în discuţie vor fi cu adevărat de calibru?

P.S.: N-aş vrea să trec aici drept un apologet al lui Marian Vanghelie. Din contră, rămân de părere că apusul ascensiunii unor asemenea personaje va coincide cu zorii revenirii la o normalitate digerabilă în politica din România.