La Bacalaureatul din acest an, foarte multe grupuri şcolare şi licee tehnologice au înregistrat rate de promovabilitate foarte scăzute. De pildă, din cele 28 de licee care au înregistrat promovabilitate zero, 26 sunt licee tehnologice, colegii tehnice sau grupuri şcolare.
Specialiştii sunt de părere că, pentru cei care urmează profile tehnologice, nepromovarea examenului de bacalaureat nu este „o tragedie”, fiindcă nu le este neapărat necesar pentru angajare având în vedere că, după cei patru ani de liceu, au deja o specializare.
În 2009, ministrul de atunci al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a decis transformarea şcolilor de arte şi meserii (SAM) în licee tehnologice, după ce, în 2003, tot ea decidea înfiinţarea SAM-urilor. Unul din motivele pentru care şcolile de arte şi meserii au fost desfiinţate a fost şi presiunea părinţilor.
Reprezentanţii ministerului au observat, la acea vreme, că „părinţii voiau neapărat să-i transfere la liceu pe elevii care terminau o şcoală de arte şi meserii. Oricât le explicam că de fapt tot liceu termină, dar în cinci ani în loc de patru, ei tot voiau să-i transfere”, spunea, în 2009, Adriana Pană, secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar.
Sociologul Ovidiu Voicu pune reticenţa părinţilor de a alege pentru copiii lor mai degrabă un liceu teoretic decât o şcoală de meserii, chiar dacă cea din urmă ar fi mai potrivită, pe seama „mentalităţii familiei, a dorinţei lor de a avea un învăţământ de calitate”. Adrian Moraru, director adjunct al IPP, este de părere că chiar dacă „acum SAM-urile se numesc licee, nu schimbă nivelul acestora. De fapt, nu e important cum le numim, ci calitatea învăţământului din aceste unităţi”.
Directorul IPP spune că „cine intră la un astfel de liceu, ştie că reprezintă sfârşitul studiilor”, de aceea „nu ar fi chiar o tragedie dacă nu este luat bacalaureatul pentru că, dacă îşi doreau să facă altceva, ar fi intrat la un liceu teoretic” şi oricum, ei au deja o specializare.
Pe de altă parte, explică Ovidiu Voicu nici aceste licee tehnologice „nu oferă elementele concrete care îi mulţumesc pe părinţi – nu există posibilitatea de a te integra pe piaţa muncii”. Cu alte cuvinte, deşi sunt meserii căutate pentru care nu există specialişti, şcolile de meserii scot şi muncitori care nu reuşesc să se angajeze.
Sociologul subliniază de pildă că, în această situaţie, ar fi „liceele de textile unde sunt puţine locuri pe piaţa muncii”, dar pe de altă parte spune că „sunt şi modele de succes, cum ar fi liceele care pregătesc pentru HORECA, deşi nu e musai să urmezi această şcoală pentru a te perfecţiona în acest domeniu”. De aceea, susţine Ovidiu Voicu, „trebuie regândit ce se învaţă şi corelat cu cerinţele de pe piaţa muncii”. În opinia sociologului, şi calificarea în sine trebuie regândită, uneori absolventul nu prea ştie meserie”, fie pentru că nu se învaţă suficient în aceste şcoli, fie pentru că există o problemă de dotare la licee, foarte multe fiind în urmă cu tehnologia.
Adrian Moraru susţine că în ciuda faptului că cei care urmează liceele tehologice au o meserie, „nu putem interzice să dea şi să ia Bacalaureatul. Poate a intrat într-un astfel de liceu şi le-a venit gândul cel bun şi vor să dea la facultatea” sau mai mult, uneori „şi ca şofer de tir îţi trebuie bacalaureatul”. În acelaşi sens, Ovidiu Voicu argumentează că trebuie regândită finalitatea acestui examen: „dacă este o selecţie pentru Universitate, e bine să fie acelaşi, dar dacă scopul este altul trebuie gândit şi acţionat în consecinţă”.
