E oră de maximă audienţă. Un politician din Opoziţie aflat într-un platou al unei televiziuni de ştiri din România deschide gura sa vorbească. Publicul familiarizat cu mass-media autohtone ştie deja ce va spune respectivul. „Traian Băsescu e de vină pentru…” sau „Guvernul Boc trebuie să plece”. Invariabil, politicianul cu princina va folosi unul dintre cele două şabloane. Sau amândouă. De mai multe ori. Eroul scenei anterioare poate foarte bine să fie premierul Emil Boc sau preşedintele Traian Băsescu. Primul ar putea afirma, în stilul său mecanic, „Am scos ţara din recesiune”, iar celălalt, rostind cuvintele apăsat, ar putea înfiera „presa aservită din România”.
Stereotipiile şi repetiţiile fac parte din arsenalul obligatoriu al politicienilor. Iar consilierii acestora preferă un discurs pregătit, aproape memorat, unor improvizaţii care le pot impinge şeful spre ridicol. Dar câteodată se întâmplă ca tocmai aceste discursuri standard să le aducă oamenilor politici critici vehemente. Lucru aflat, recent, şi de liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, Ed Miliband.
„Fiţuică audio-video”
Intervievat de jurnalistul ITV Damon Green în legătură cu grevele din sectorul public britanic, Ed Miliband a răspuns la toate cele cinci întrebări cu aproape aceleaşi cuvinte: „Grevele acestea nu sunt bune într-un moment în care negocierile continuă. Părinţii au fost dezamăgiţi de ambele părţi, Guvernul acţionând neglijent şi provocator. După protestele recente, cer ambelor părţi să lase la o parte retorica, să treacă la masa negocierilor şi să evite repetarea acestui tip de acţiuni„.
Cunoscuta publicaţie The Guardian a decis să mediatizeze problema după ce Damon Green s-a revoltat, pe contul personal de Twiter, că a fost folosit pe post de „aparat de înregistrat fiţuici audio-video”.
„Sună ca un personaj dintr-un joc de pe computer care are de spus o singură replică. Sau cu un telefon care arată ca Ed Miliband şi vorbeşte ca Ed Miliband”, îşi începe Brooker tirada.
„Nişte nebuni”
Jurnalistul de la The Guardian aminteşte că au mai fost astfel de cazuri: actualul cancelar George Osborne, care în 2010 a răspuns mai multor întrebări despre starea economiei recitând aceeaşi mantră, sau fostul cancelar Alistair Darling, care, într-un context asemănător, a repetat, timp de cinci minute, aceeaşi frază despre recesiunea globală.
„Toate cele trei exemple sunt îngrozitoare. Iniţial, ai impresia că n-ai auzit bine. Dar până la urmă te decizi că aşa ceva n-are cum să fie uman. Cei trei arată ca nişte nebuni”, a scris Charlie Brooker.
„Care este cel mai rapid peşte din lume?”
Dacă la televizor sau pe internet astfel de lucruri sunt de necrezut, oare cum sunt ele în realitate? Răspunde Damon Green: „Discuţia cu Miliband mi-a creat un dubiu existenţial. Spre sfârşitul interviului îmi venea să-l întreb: ‘Care este cel mai rapid peşte din lume?’, doar ca să-l deviez de la discursul său”.
Oamenii din sfaff-ul lui Ed Miliband nu scapă nici ei de criticile jurnalistului de la The Guardian.
„Sigur şi-au zis că dacă interviul va fi redat doar într-un clip de 10 secunde în jurnalul de seară, atunci nu are rost ca omul lor să rişte să spună ceva interesant. Au decis aşadar să-l instruiască să ignore toate întrebările şi să imite un iPod cu un singur cântec încărcat”. Despre aceeaşi PR-işti, Damon Green dezvăuise că au întotdeauna grijă ca Miliband să nu apară filmat cu niciun fel de ornament scump sau pretenţios pe fundal.
„Ţipaţi sau daţi-vă jos pantalonii!”
Charlie Brooker consideră că orice bucată video cu declaraţii repetitive gen Miliband sau Darling ar trebui însoţită de avertismente de genul „Atenţie! S-ar putea să înnebuniţi dacă urmăriţi aceste secvenţe„. Şi creionează un avertisment cu tentă universală: „Lumea modernă suferă de un deficit de realitate. Recitând aceeaşi linie iar şi iar, Miliband trebuie să se fi simţit de două ori mai nebun decât Green. Erau doi oameni prinşi într-o halucinaţie comună, în faţa camerei de luat vederi. Dacă te dai un pas înapoi şi priveşti această scenă înţelegi cât de nebunească a devenit situaţia”.
Ce ce se poate face pentru responsabilizarea politicienilor şi a celor care lucrează cu şi pentru ei? Soluţia poate fi chiar un comportament iresponsabil.
„Dată viitoare când treceţi pe lângă un politician intervievat în stradă, săriţi şi ţipaţi! Sau daţi-vă jos pantalonii! Faceţi orice pentru a stârni o emoţie umană, autentică!”, este îndemnul unui Charlie Broker vădit revoltat de lumea „al naibii de ciudată” în care trăieşte.
Mai jos, o traducere a interviului acordat de Ed Miliband lui Damon Green:
Miliband: „Grevele acestea nu sunt bune într-un moment în care negocierile continuă, dar părinţii au fost dezamăgiţi de ambele părţi, Guvernul acţionând neglijent şi provocator. După protestele recente, cer ambelor părţi să lase la o parte retorica, să treacă la masa negocierilor şi să evite repetarea acestui tip de acţiuni”
Green: De ce nu vă implicaţi mai puternic în susţinerea mişcării sindicale, ca lider al Laburiştilor?
Miliband: „În condiţiile în care negocierile continuă eu cred că aceste greve nu sunt bune. De asta spun că, după protestele recente, ambele părţi ar trebui să treacă la masa negocierilor, să lase retorica la o parte şi să rezolve problema pentru că publicul a fost dezamăgit de ambele părţi, Guvernul acţionând neglijent şi provocator.
Green: Credeţi că negocierile sunt purtate cu bună credinţă de sindicate?
Miliband: „Ceea ce spus este că grevele nu sunt bune în condiţiile în care negocierile continuă. Dar Guvernul a acţionat neglijent şi provocator pe acest subiect. După protestele recente îndemn ambele părţi să treacă la masa negocierilor, să lase retorica la o parte şi să evite repetarea acestui tip de acţiuni”
Green: Aţi vorbit personal cu liderii sindicali? Le-aţi transmis viziunea dumneavoastră despre ce se întâmplă?
Miliband: „Ce spun în public sau în privat tuturor celor implicaţi în această problemă este să treacă la masa negocierilor, să lase retorica la o parte şi să evite repetarea acestui tip de acţiuni. Grevele nu sunt bune pentru că negocierile continuă, dar părinţii şi publicul au fost dezamăgiţi şi de Guvern, care a acţionat neglijent şi provocator”
Green: V-au afectat personal aceste greve? Aveţi cunoştinţe sau prieteni afectaţi?
Miliband: „Cred că în toată ţara părinţii au fost afectaţi de aceste acţiuni, iar lucrul acesta nu este bun într-un moment în care negocierile continuă. Părinţii au fost dezamăgiţi de ambele părţi, Guvernul acţionând într-o manieră neglijentă şi provocativă. Cred că după protestele de astăzi ambele părţi ar trebui să treacă la masa negocierilor şi să evite repetarea acestui tip de acţiuni”.