UDMR respinge ferm (cel puţin deocamdată) schema de reorganizare administrativă 8/8+2. Ca atare, şi PDL a început săptămâna cu o manevră de repliere precedată de câteva zile de semnale în acest sens, la început discrete, apoi tot mai explicite.
Revenind la 8+2, cum acest din urmă aranjament ar fi fost, conform recentelor spuse ale preşedintelui Traian Băsescu, şi formula maximală de compromis aflată la îndemâna PDL, înţelegem astfel că nici democrat-liberalii nu mai au ce da de la ei, nici maghiarii din Uniune nu au ce să mai ceară în plus.
Asta, însă, pe moment şi doar într-o logică în care am exclude, pe de o parte tentaţia guvernării, mai vie ca oricând în UDMR, iar pe de alta livrarea unui nou set de concesii la care PDL s-ar putea gândi în privinţa Statutului minorităţilor naţionale.
Iar cât priveşte Statutul, tuşele care contează sunt puţine: deşi au obţinut câteva victorii de etapă, liderii UDMR sunt în continuare încercaţi de frustrări, întrucât legea nu va vedea lumina votului până la 1 iulie, iar forma finală a actului normativ va continua să rămână un mister pentru toată lumea.
Aşadar, dezideratul prezidenţial al reorganizării administrative a ţării, pe cele opt superjudeţe plus, eventual, alte două mini (Harghita şi Covasna), este împins spre toamnă, dar insistă să tipărească cifra 8 în agenda UDMR.
Din declaraţiile “la cald”, coroborate cu discursul lui Traian Băsescu din timpul aceleiaşi emisiuni în care i-a explicat şi Regelui Mihai cum stă treaba cu eroismul şi istoria, răzbate însă faptul că PDL forţează reorganizarea după modelul deja prezentat.
Tonul a fost dat săptămâna trecută de şeful statului, când a pomenit de reformrea instituţiilor deconcentrate după modelul celor opt regiuni de dezvoltare, spusele i-au fost întărite luni de Elena Udrea, care, hărnicuţă, deja a restructurat pe hârtie Inspectoratul de Stat în Construcţii, şi totul a fost reconfirmat de purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu, care a anunţat imediat că s-a agreat continuarea procesului de descentralizare a României.
În teorie, democrat-liberalii pot recurge la instrumentul reorganizării instituţiilor din teritoriu din două raţiuni: fie pur electoral, fie pentru a-şi atinge scopul iniţial (cel privind reorganizarea adiministrativ-tertorială).
În ambele situaţii, strategii din Modrogan au imaginat şi şahul electoral pe care-l vor da deopotrivă partenerilor din UDMR şi inamicilor din USL.
Însă a doua situaţie pare a fi confirmată chiar de aplombul cu care diversele voci democrat-liberale au dat asigurări că se lucrează la restructurarea deconcentratelor după modelul celor opt judeţe, dar şi de seninătatea cu care Traian Băsescu în persoană a explicat recent care şi cât de simplu va fi mecanismul legislativ prin care va fi operată comprimarea diverselor agenţii, inspectorate, oficii, case judeţene, IJP-uri, etc.
Reorganizarea deconcentratelor, după modelul “8”, este semnalul clar că PDL imaginează, nu doar declarativ, ci şi efectiv, o reorganizare administrativ-teritorială în aceleaşi margini. Altminteri, în proximitatea alegerilor, PDL îşi va permite şi mai puţin un acord politic obţinut în Coaliţie, în baza căruia reorganizarea administrativ-teritorială să oblige la creşterea numărului de deconcentrate fie şi la 12 sau 16.
Până vom ştii totuşi mai multe, câteva lucruri sunt certe de acum: restructurarea instituţiilor din teritoriu nu oferă nici o pârghie politică UDMR, are darul de a bulversa USL, dar şi un număr semnificativ de organizaţii PDL.
Iar revenind la UDMR, într-adevăr, sarcina echipei conduse de Kelemen Hunor, de a se adapta eficient la acest nou scenariu, este cu atât mai dificilă cu cât inapetenţa de a părăsi guvernarea e la cote ridicate în Uniune, iar opoziţia nu îi oferă momentan aproape nimic.
Nimic, în afară de răbufnirile caţavencilor Crin şi Victor.
