Mai multe persoane, între care Ion Iliescu, Petre Roman și Virgil Măgureanu, au fost trimise în judecată, marți, în dosarul Mineriadei, pentru crime împotriva umanității, care ar fi fost comise în urmă cu 27 de ani, a anunțat Parchetul General, care a finalizat ancheta.
Astfel, au fost trimiși în judecată: Ion Iliescu (la data săvârșirii faptelor, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României), Petre Roman (la data săvârșirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României), Gelu Voican (la data săvârșirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României), Virgil Măgureanu (la data săvârșirii faptelor, director al Serviciului Român de Informații), Cristian Mugurel Florescu ( la data săvârșirii faptelor, adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare), Emil Dumitrescu (la data săvârșirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne), Benedict Cazemir Ionescu (la data săvârșirii faptelor, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională), Adrian Sârbu (la data săvârșirii faptelor, șef de cabinet și consilier al primului ministru), Miron Cozma (la data săvârșirii faptelor, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”), Matei Drella (la data săvârșirii faptelor, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni), Cornel Plăieș Burlec (la data săvârșirii faptelor, ministru adjunct la Ministerul Minelor), Vasile Dobrinoiu (la data săvârșirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne). Petre Peter (la data săvârșirii faptelor, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne), Alexandru Ghinescu (la data săvârșirii faptelor director al I.M.G.B), fiind acuzați de infracțiuni împotriva umanității.
Procurorii Parchetului General precizează că, din probatoriu a rezultat că, „în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării”.
Potrivit procurorilor, ca urmare a atacului din dimineața zilei de 13 iunie 1990, au murit prin împușcare patru persoane, a fost vătămată integritatea fizică sau psihică a 1388 de persoane, au fost private de libertate, din motive de ordin politic, 1250 de persoane.
„În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă. Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii”, mai precizează Parchetul.
Potrivit sursei citate, forțele de ordine au făcut „uz de armă cu muniție de război”
„S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare. Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii. În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume”, mai preczează Parchetul General.
Procurorii mai precizează că evenimentele ar fi fost urmarea „actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice”.
„Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, ,,elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind ”golani”. Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990”.
Dosarul însumează 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în cauză are 2.000 de file. Cauza a fot înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
