Majoritatea sirienilor au auzit poveştile despre femeile siluite de soldaţi. Totuşi, nimeni nu pare să ştie cine sunt femeile sau unde locuiesc. S-a creat, într-adevr, o tabără de refugiaţi în Turcia, unde au fost adăpostite? Sunt poveştile reale?
O mărturie tulburătoare: „Sunt sigură că nu sunt singura”
„Soţul meu a plecat de acasă, să meargă la înmormântarea uneia din rudele noastre. Nici părinţii mei nu erau acasă. M-am dus cu băiatul meu să-i vizitez. Nu i-am găsit acasă, aşa că m-am întors acolo, să-i aştept pe toţi. Băiatul meu plângea, aşa că m-am dus în camera lui să-l alin şi să-i citesc din Coran. Cineva bătea la uşă. Am crezut că veniseră părinţii mei.
În schimb, când am deschis uşa, erau cinci bărbaţi înarmaţi. Au intrat înăuntru şi m-am întrebat dacă ascundem arme. I-am răspuns că suntem foarte săraci şi nu avem nici arme şi nici altceva. Au început să fie violenţi. Mi-au prins copilul şi m-au ameninţat că îl măcelăresc. I-am repetat cuvintele de mai înainte: nu avem nimic de ascuns. Au răvăşit casa şi au aruncat cu lucrurile. Mi-au scos hijabul. Ne-au ameninţat din nou. Apoi, unul dintre ei mi-a scos hainele şi m-a violat. Cu copilul meu de faţă. Apoi, şi ceilalţi patru.
M-am plândus lui Allah despre ce mi-au făcut, este singurul care mă poate mângâia. Vreau ca oamenii să ştie. Vreau ca lumea să ştie ce ne fac. Sunt sigură că nu sunt singura. Sunt sigură că şi alte femei au păţit asta. Lumea trebuie să ştie!” – această mărturie a fost postată pe Youtube, în 15 mai. Femeia poartă hijabul negru care o acoperă din cap până în picioare şi ţine în mână Coranul.
Pe urmele poveştilor: Nimeni nu ştie nimic
Jurnaliştii de la publicaţia americană Time au încercat să găsescă câteva femei care au trăit aceste experienţe traumatizante.
„Toată lumea a auzit poveştile despre soldaţii sirieni care au siluit femei şi fete. Poveşti urâte, spuse de majoritatea refugiaţilor din oraşul nordic Jisr-al-Shughour. Mulţi dintre sătenii care au trecut în Turcia, dar şi cei rămaşi în Siria, lângă graniţă, povestesc aceste lucruri.
Soldaţii au răpit mai multe femei frumoase, le-au sechestrat în rafinăria de zahăr, le-au violat şi le-au obligat să rămână în pielea goală şi să îi servească cu ceai şi cafea. Alţii spun că soldaţii au răpit femei, le-au violat şi apoi le-au mutilat, tăindu-le sânii. Dar puţini le-au întâlnit faţă în faţă pe aceste femei şi şi mai puţini le ştiu numele”, scriu jurnaliştii de la publicaţia Time, în ediţia online.
Nu e deloc surprinzător, pentru că, mai ales în comunităţile tradiţionaliste musulmane, asemenea subiecte nu se discută. Şi mai cu seamă că virtutea femeii este în strânsă legătură cu onoarea familiei.
Refugiaţii sirieni au auzit că femeile salvate au fost duse într-o tabără specială din Turcia, iar mulţi dintre ei spun că le-au văzut.
Totuşi, presa nu a reuşit să verifice informaţiile prea mult. Autorităţile turceşti au interzis accesul jurnaliştilor în taberele de refugiaţi, care adăpostesc aproximativ 9500 oameni.
În 16 iunie, două jurnaliste de la Time Magazine s-au furişat în tabără, pe post de rude ale unui sirian împuşcat.
Totuşi, jurnalistele au rămas surprinse de cât de reci şi bănuitori sunt refugiaţii, care au început să le percheziţioneze, să afle dacă sunt ziariste. Femeile păstraseră un reportofon mic şi o cameră, în haine. Când au văzut că sunt controlate, s-au îndreptat repede spre ieşire, însă au reuşit să schimbe câteva cuvinte cu un cuplu, care le-a spus că, deşi toată lumea ştia poveştile, nimeni nu le văzuse pe femeile violate.
Ziaristele au trecut graniţa în Siria, încercând să afle dacă există, într-adevăr, femei asupra cărora s-au comis abuzuri sau este doar o născocire. Oamenii care nu se refugiaseră încă în Turcia le-au povestit despre un bărbat, ale cărui fiice fuseseră siluite de armată. Doi bărbaţi, doctori, le-au mărturisit că vor să se căsătorească cu fetele abuzate şi le-au explicat jurnalistelor că, în societatea lor, nu se discută prea mult despre asemenea lucruri.
„Ştiu că a trecut prin multe şi vreau doar să-i fiu alături”, a spus unul dintre ei.
Totuşi, chiar şi aşa, momentan nimeni nu poate confirma dacă poveştile sunt reale.
