Pe când studia ca să devină preot, Patrick Wall îşi imagina că va deveni professor şi antrenor de fotbal la una dintre universităţile catolice. Lucrurile nu au mers, însă, conform planului. După douăzeci de ani, nu numai că acesta a părăsit Biserica Catolică, dar a devenit unul dintre cei mai aprigi oponenţi ai săi, scrie CNN.
Patrick Wall a renunţat la preoţie pentru că se simţea folosit de către superiorii săi în încercarea de a muşamaliza abuzurile sexuale comise de alţi membri ai clerului. Acesta se foloseşte de instruirea de care a avut parte pentru a le ajuta pe victimele care vor să dea în judecată biserica. Wall susţine că din 1991 a fost în spatele a peste 1000 de procese de abuz, ajutându-i pe avocaţi să lupte cu apărarea episcopiilor din toată lumea, din Alaska, până în Australia.
În prezent, Wall se ocupă de un caz în Philadelphia. Patru preoţi şi un profesor de religie catolică au fost acuzaţi de abuz sexual la începutul anului. Patrick este acum consultantul unei firme de avocatură din California şi îl ajută pe procurorul local să construiască un caz fără precedent împotriva preoţilor şi a profesorului, dar şi a oficialului episcopiei care îi supraveghea. Atât preoţii cât şi profesorul au negat acuzaţiile.
Cazul are potenţialul de a face istorie datorită faptului că până acum niciun procuror din SUA nu a încercat să acuze atât un oficial de rang înalt al bisericii cât şi pe cei suspectaţi. Astfel, se încearcă condamnarea unui vicar – bărbatul care i-a supravegheat pe preoţii din arhiepiscopie – pentru punerea în pericol a minorilor datorită faptului că i-a lăsat pe suspecţi să intre în contact cu tinerii. Astfel, există posibilitatea ca un oficial de rang înalt al bisericii să ajungă după gratii.
Wall speră că ameninţarea puşcăriei va schimba modul în care episcopii americani răspund acuzaţiilor de abuz, procesele civile nereuşind să facă acest lucru.
„Procesele civile ne-au adus despăgubiri în valoare de peste 3 miliarde de dolari, însă sistemul nu se schimbă”, spune Patrick Wall.
În ultimul deceniu s-a pus mult accent pe abuzurile comise de către preoţii de pe teritoriul Statelor Unite şi al Europei de Vest. Au fost numeroase procese, investigaţii, precum şi declaraţii ale Vaticanului. În ultima luna au fost date şi indicaţii episcopilor în care li se cerea să găsească o rezolvare pentru aceste abuzuri. În ciuda tuturor eforturilor, preoţii încă profită de copii.
Întortocheate sunt căile Domnului
Wall studia teologia la Saint John’s Abbey din Collegeville, Minesota, când viaţa i s-a schimbat. Într-o dimineaţă a anului 1990, după ce acesta îşi luase micul dejun, cineva a bătut la uşă. Şeful abaţiei, Jerome Theisen, avea o propunere foarte specială pentru Patrick.
Wall, care pe atunci avea 25 de ani, trebuia să se mute într-una din camerele căminului universităţii asociate abaţiei. Stareţul vroia ca Wall să devină rezident al facultăţii, poziţie care îi dădea sarcina să-i supravegheze pe colegii din anul I. Wall trebuia să se mute în cămin chiar din dimineaţa aceea şi ştia şi de ce. Propunerea stareţului l-a transformat în „reparator”, funcţie neoficială care presupune înlocuirea rapidă a unui cler care trebuie să dispară rapid şi subtil.
„Începând cu 1989, am început să fim loviţi cu un proces după altul”, din partea oamenilor care spunea că preoţii i-au abuzat, spune Wall. Acesta susţine că stareţul i-ar fi spus că acuzaţii credibile ar fi fost aduse la adresa persoanei pe care Wall o înlocuia. Părintele Paul Richards, purtătorul de cuvânt al abaţiei Saint John, a declarat că mănăstirea şi universitatea nu ştiu de ce lui Wall i-a fost cerut să ocupe acel post, iar stareţul Theisen a murit. Abaţia Saint John a adoptat o poliţă în ceea ce priveşte abuzul sexual în 1989, potrivit site-ului instituţiei, specificând că „este printre primele” abaţii care au adoptat o astfel de poliţă.
Unul dintre succesorii lui Thiesen, stareţul John Klassen, a emis, în 2002, o scrisoare deschisă în care îşi cerea scuze, spunând că „unii membri” ai comunităţii călugăreşti au avut comportamente „abuzive de natură sexuală cu oameni din şcoli şi parohii.”
La începutul lunii, abaţia Saint John’s a fost implicată din nou într-un proces de către un bărbat care susţine că în 1960 ar fi fost molestat de un preot. Instituţia s-a arătat şocată de acuzaţiile aduse la adresa stareţului Timothy Kelly, care a murit de cancer, anul trecut. Wall are de gând să depună mărturie în acest caz.
„În toamna anului 1992 au ajuns la noi încă 13 cazuri”, spune Patrick Wall. „Din această cauză, mi-au amânat hirotonisirea”, pentru a-i putea ţine locul unui alt preot care trebuia să dispară.
Crede şi nu cerceta?
Wall le-a spus reporterilor de la CNN că a început să înţeleagă trauma cauzată de către preoţi, abia după hirotonisire. Din postura de preot, Wall a început să audă confesiuni ale rudelor victimelor care se simţeau vinovate pentru abuz. „Ar fi trebuit să ştiu, ar fi trebuit să observ semnele”, spuneau acestea.
Wall este acum un bărbat masiv care râde cu uşurinţă. Îşi condimentează discursul cu expresii precum „omule” iar oamenii care fac prostii, în opinia lui, sunt „imbecili”. Însă Patrick capătă un aer sobru când vorbeşte despre confesiunile rudelor victimelor. „Le spun mereu, ‘nu aţi comis niciun păcat”, spune acesta.
Fostul preot este de părere că pedofilia nu este ca alte cazuri de vătămare, precum accidentele de maşină, în care victima ar putea avea o parte din vină. „Aici, vina aparţine în totalitate făptaşului”.
În următorii patru ani după hirotonisire, Wall a declarat că arhiepiscopia din Saint Paul şi cea din Minneapolis l-au trimis la alte patru locuri din care preoţii locali trebuiau să dispară rapid. Astfel, a învăţat multe. Wall povesteşte că exista chiar şi un buget care trebuia să acopere „incidentele” de acest gen. Arhiepiscopia nu a putut confirma acest lucru, însă purtătorul de cuvânt al instituţiei, Dennis McGrath, a declarat că nu existenţa unui astfel de fond nu este imposibilă, datorită faptului că arhiepiscopia este principalul sprijin al victimelor.
Wall a continuat să facă ce îi cerea biserica, dar dubiile se înmulţeau. Ruptura s-a produs în 1997, pe când acesta se afla în Roma şi studia pentru a-şi obţine diploma. Stareţul l-a sunat din Minnesota pentru a-l anunţa că urmează să fie „plasat” în Bahamas. Nu a fost slujba de vis la care s-a aşteptat.
Wall susţine că abaţia Saint John îi trimitea în Bahamas pe preoţii care trebuia ţinuţi departe de oameni din cauza acuzaţiilor de pedofilie şi abuz. Richards, purtătorul de cuvânt al instituţiei, a negat vehement aceste afirmaţii.
„Am fost trimis acolo pentru a fi paznic”, spune Wall. „Fără să mă gândesc prea mult am zis ‘Basta cosi’, gata cu asta”, după care a renunţat la preoţie. Stareţul nu a primit foarte bine această veste, avertizându-l că nu se va descurca „în lumea reală”, şi că va trebui să-şi plătească studiile pe care biserica le sponsorizase, în valoare de 48.000 de dolari. Richards neagă acuzaţiile spunând că „abaţia nu a cerut nimic înapoi pentru educaţia membrilor care au renunţat” şi că „în acelaşi caz s-a aflat şi Pat Wall”.
Ameninţarea stareţului nu l-a făcut să se răzgândească, ci, din contră, l-a enervat şi mai tare, spune Wall. „Am plecat de acolo fără să am vreun plan anume, în decembrie 1997”.
Schimbarea la faţă
Wall s-a dus acasă, în Lake City, Minnesota, pentru a locui cu părinţii săi. Timp de cinci ani şi-a schimbat frecvent locul de muncă. S-a căsătorit şi acum este tatăl unei fetiţe. A început să câştige binişor ca vânzător în sudul California, dar spune că această meserie îi stimula intelectul la fel de mult ca şi „săpatul gropilor”. În 2002, viaţa lui Patrick s-a schimbat odată cu legislaţia statului California. De atunci, victimele aubuzurilor au un an la dispoziţie pentru a da în judecată biserica.
Ţinta noii legi nu a fost neapărat Biserica Catolică, spune Wall, specificând că nişte rabini au fost daţi în judecată, de asemenea. Cu toate astea, să intentezi un proces împotriva unei episcopii catolice nu este un lucru uşor, fiind nevoie de un nivel mare de cunoştinţe. Datorită experienţei sale cu dreptul canonic (regulile Bisericii Catolice), Wall dobândea acele cunoştinţe. Ştia cum şi unde îşi ţinea biserica documentele. Ştia de unde veneau banii şi încotro se îndreptau. Cunoştea atât limba latină cât şi cea italiană.
În cadrul primului său proces, Wall a depus mărturie împotriva Episcopiei Romano-Catolice din Orange, California, negând afirmaţiile reprezentanţilor instituţiei conform cărora părintele franciscan aflat în centrul scandalului nu ar fi fost cunoscut de către episcopie. Patrick a insistat că arhiepiscopia şi orice preot ar fi putut accesa cu uşurinţă arhivele bisericii şi ar fi putut spune cine este părintele şi sub jurisdicţia cui se afla. Cazul a fost rezolvat în afara tribunalului. Atât Episcopia oraşului Orange cât şi Arhiepiscopia din Los Angeles au refuzat să comenteze.
Jeff Anderson, un avocat din Minnesota, specializat în procesele împotriva Bisericii Catolice, are numai cuvinte de laudă pentru fostul preot. Anderson spune despre acesta că este un „cercetător extraordinar, un academician desăvârşit, precum şi omul de interior”. Avocatul apreciază curajul lui Wall, fiind de părere că acesta este „sursă de informaţii puternice, bazate atât pe propriile experienţe cât şi pe studiul profund al fenomenului”
Vechiul Testament
Wall spune că problema pedofiliei comsisă de către preoţi este mai veche decât recunosc oficialii Bisericii. Cel mai vechi document care atestă abuzurile comise de către preoţi datează de la Sinodul din Elvira, care a avut loc în Spania, în anul 309.
Primul centru de tratament destinat preoţilor abuzivi a fost construit în Hartford, Connecticut, în 1822, spune Wall, iar episcopii americani au fost instruiţi de către Vatican să judece şi să pedepsească faptele preoţilor încă din 1883.
Wall este de părere că, din cauza scandalurilor de pedofilie, Biserica Catolică îşi va pierde din putere şi că oamenii se vor îndepărta de instituţie. Pentru fostul preot, acesta ar putea fi un lucru bun. Infractorii au nevoie de „acces la victime, de putere şi de bani”, pentru a putea scăpa basma curată după comiterea abuzurilor. O Biserică Catolică mai slabă nu ar putea să ofere aceste lucruri, ducând la o curăţire treptată a instituţiei.
Până atunci, Wall crede că cel mai bun lucru pe care Biserica ar putea să-l facă este să înceteze să mai încerce să rezolve scadalurile în cadrul instituţiei şi să lase legea să se ocupe de preoţii pedofiili. De asemenea, episcopii ar trebui să fie obligaţi să semneze un jurământ în fiecare an prin care să specifice că nu există infractori în cadrul episcopiei. Un astfel de document i-ar face pasibili de pedepse penale în cazul în care mint. „Dacă acest lucru nu se întâmplă”, spune Wall, „mă voi judeca în procese de pedofilie împotriva Bisericii toată viaţa”
