Un efort ştiinţific colectiv, întins pe nu mai puţin de 90 de ani, a fost dus la bun sfârşit în această perioadă: întocmirea unui dicţionar al limbilor asiriene şi babiloniene, dialecte ale vechii limbi akkadiene, informează BBC.
Este vorba despre un grai născut în antica Mesopotamie şi dispărut acum aproape 2.000 de ani.
„Un moment eroic”, aşa descrie doctorul Irving Finkel – specialist al departamentului „Orient Mijlociu” de la Muzeul Britanic – finalizarea dicţionarului.
Două milioane de dosare în 21 de volume
Doctorul Finkel şi-a dedicat trei ani din viaţă – ca tânăr istoric, în anii ’70 – Proiectului „Dicţionarul Asirian din Chicago„. Este doar unul din cei aproape 90 de experţi din toată lumea care, de-a lungul timpului, au analizat şi comparat cele aproape două milioane de dosare care au stat la baza dicţionarului.
Dicţionarul Asirian din Chicago adună 21 de volume cu caracter enciclopedic. Întregi volume sunt dedicate unei singure litere şi conţin referiri detaliate la materiale originale din perioada antică. În câteva cuvinte: foarte multă muncă.
„O lume familiară”
„A fost în multe momente obositor, dar în final s-a dovedit foarte fascinant”, apreciază şi profesorul Matthew W Stolper de la Institutul Oriental, care a lucrat mai mulţi ani la acest proiect.
„Este ca şi cum ai privi printr-o fereastră la ce se întâmpla cu mii de ani în urmă”, menţionează profesorul Stolper pentru BBC.
Principalele surse pentru acest dicţionar au fost textele scrise pe tabletele de piatră sau din lut descoperite pe teritoriul vechii Mesopotamii – ocupat acum în mare parte de Irak, dar acoperind şi părţi din Siria şi Turcia. Oamenii de ştiinţă contemporani au avut de studiat 2.500 de ani înglobaţi în scrieri savante, medicale sau legale, dar şi în scrisori de dragoste, literatură sau mesaje transmise divinităţilor timpului.
„Acum putem să citim cuvintele poeţilor, filosofilor, magicienilor şi astronomilor antici ca şi cum ar fi scrise în engleză – ceva miraculous”, adaugă doctorul Finkel.
Şi, după cum insistă profesorul Martha Roth, textele antice sunt mai degrabă similare decât diferite, ca teme abordate, faţă de scrierile de astăzi.
„Am întâlnit o lume familiară, nu una străină. Oamenii de atunci erau preocupaţi tot de dragoste şi relaţii, de emoţii şi de putere, de lucruri practice precum irigaţiile şi întrebuinţarea pământului”, completează Martha Roth, implicată nu mai puţin de 32 de în acest proiect.
Mesopotamia şi naşterea civilizaţiei
Astăzi, grecii, romanii şi egiptenii sunt în centrul studiilor despre lumea antică, însă în secolul al XIX-lea, atunci când săpăturile din Irak descopereau o sumedenie de texte pe atunci neînţelese, cercetătorii căutau în fosta Mesopotamie dovezi pentru scrierile biblice. Babilonienii şi asirienii fascinau pentru că civilizaţiilor lor ajunseseră foarte dezvoltate.
„O mare parte din istoria trecerii omului de la simplul trai la civilizaţie a avut loc în Mesopotamia”, insistă profesorul Stolper.
Spre exemplu, în Mesopotamia ar fi apărut pentru prima oară scrisul. Scrierea cuneiformă – crede doctorul Finkel – este cea mai veche din lume, inspirând ruda sa mult mai faimoasă, scrierea hieroglifă.
Cuneiforma era însă greu de aşezat pe diversele tablete, aşa că, începând cu anul 600 î.H., aramica – limbă vorbită şi astăzi – a început să câştige popularitate, fiind mai simplă.
Pentru pasionaţi: Dicţionarul Asirian din Chicago în formă printată costă 1.995 de dolari, dar este disponibil gratuit pe internet.
