Unul dintre meritele deschiderii dosarului „Mafia din port” nu este acela de a fi furnizat publicului ştirea „în port e corupţie”, de care e conştientă toată lumea, ci detalii despre cum funcţiona mecanismul.
Alt merit este acela de a fi tipărit un dicţionar de personaje influente, din rândul celor supectate că activau concomitent în serviciul mafiei şi în cel al statului.
Nu în ultimul rând, intrarea DNA şi SRI în acest joc, la modul în care s-a produs săptămâna trecută, reprezintă un merit în sine, întrucât nu are precedent.
Sunt însă toate acestea de ajuns? Va fi suficientă operaţiunea DNA, oricât de exhaustivă s-ar dovedi în cele din urmă, pentru a limita drastic şi pe termen lung fraudele uriaşe făcute de firme, vameşi, oficiali portuari la Marea Neagră?
Evident, nu.
Să ne imaginăm scenariul în care, în afara unor răzleţe operaţiuni judiciare, chiar de amploare, nimic altceva nu se schimbă.
Ar însemna că într-un timp extrem de scurt structurile mafiote dinăuntrul şi dinafara portului se vor reface, protecţia politică sigur se va consolida, aşadar contrabanda şi evaziunea vor mai gâtui în tihnă bugetul de stat.
Acesta fiind fondul, devine clar de pe acum că, singuri, procurorii nu vor reuşi să ţină fenomenul sub control întrucât acţiunile lor sunt precis delimitate şi, oricum, fiecare operaţiune de anvergură necesită un efort financiar şi logistic extrem.
Astfel, anchetele bine ţintite vor fi, natural, limitate ca număr, iar efectele tolerabile pentru crima organizată.
Dar îşi doreşte cu adevărat vreun oficial român ca dosarul „Mafia din port” să devină unul de şi mai mare utilitate publică? Dacă da, deşi impresia mea de până acum e că nu, rolul major nu mai revine DNA, ci partidelor şi liderilor lor.
Doar aceştia ar putea purifica aerul irespirabil din cauza corupţiei, decuplând definitiv politicul de la banii negri care intră odată cu fiecare navă trasă la dană. Nici portul şi nici vămile din jurul Constanţei nu au scăpat de flagelul politizării.
O ştiam până acum, am mai aflat-o o dată chiar de la sursă, alde Mironescu şi Banias. De dezastrul de acolo toţi sunt vinovaţi pentru că toţi – liberali, social-democraţi şi democrat-liberali – toţi au patronat, prin rotaţie, ilegalităţi şi fraude care pun în pericol sănătatea PIB-ului românesc.
Prin perpetuarea acestui procedeu, PDL, PNL şi PSD garantează de 20 de ani succesul mafiei portuare, luând loc chiar în „consiliul de administraţie” al acesteia.
Pe de altă parte, prin legi simple, dar altele decât avem acum, partidele de opoziţie şi de la putere sunt totuşi în măsură să tragă definitiv oblonul peste afacerile negre care prosperă tocmai graţie politizării totale a administraţiei publice, a marilor companii de stat, şi a instituţiilor de control.
Dar ce am văzut? În ciuda scandalului uriaş generat de descinderile DNA în port, luările de poziţie ale şefilor de partide au fost lipsite de substanţă.
Dincolo de populism, şi acela monosilabic, liderii politici nu au făcut nici un efort de a înota împotriva curentului din formaţiunile pe care le conduc.
Deşi s-a scurs o săptămână de la desantul procurorilor în port, nici Emil Boc, nici Crin Antonescu, nici Victor Ponta, nici Kelemen Hunor nu au făcut un demers concret, pornind de la care politicul să fie debranşat de la conductele de bani publici şi influenţă.
Sunt eu absurd sau ei în culpă?
