Pacienţii români nu ştiu să-şi apere drepturile în cazurile de malpraxis, iar cei câţiva care îşi caută dreptatea în justiţie trebuie să se înarmeze cu răbdare şi să fie dispuşi să piardă câte doi-trei ani prin tribunale. Multe dintre victimele unor greşeli ale medicilor se dau bătuţi, iar doctorii cu rezultate slabe profesează în continuare, punând alţi oameni în pericol. „Într-un sistem sanitar care aproape nu există, pacientul român nu îşi cunoaşte drepturile. Cu atât mai puţin se luptă să şi le apere. Majoritatea celor care fac plângeri se opresc la Colegiul Medicilor, însă nu este suficient pentru a primi despăgubirile cuvenite. Dacă nu îşi permit o casă de avocatură, pacienţii pot beneficia de un avocat din oficiu pus la dispoziţie de barou”, a precizat avocatul Mariana Ştefan din Bucureşti.
Cu dantura făcută praf
Pe de altă parte medicii încheie asigurări proaste de malpraxis, iar în caz că greşesc, asiguratorii nu îi pot despăgubi onorabil pe bolnavi. Doctorii preferă aşadar să meargă la judecată, să se războiască cu pacienţii şi să-şi demonstreze cu orice preţ nevinovăţia. Spre exemplu, un medic de familie care a greşit îşi poate despăgubi pacientul în limita a 12.000 de euro, iar un chirurg plăteşte până la 62.000 de euro pentru o greşeală. Sumele sunt derizorii când vine vorba despre un handicap.
„Când un medic de familie îi pune copilului tău un diagnostic de leucemie, confundând o boală parazitară cu un cancer, îţi cam vine să îl dai în judecată”, se revoltă Lucica Stanciu, mama unui băiat de 12 ani, care s-a săturat de experienţele avute până acum în spitalele româneşti.
Ileana Dobre, o româncă ce munceşte în Italia, nu a mai stat pe gânduri şi când medicii unei clinici private i-au făcut dantura praf a mers la avocat. „Clientei mele i s-a făcut prost un implant dentar şi a avut nevoie de nenumărate intervenţii stomatologice pentru a se reface. I-au fost scoase implanturile după ce le plătise, a avut dureri cumplite, iar la un moment dat nu s-a mai putut angaja din cauza problemei medicale pe care o avea. Procesul a început în 2009, iar Institutul Naţional de Medicină Legală a constat, negru pe alb, culpa medicală a doctorului. Urmează apelul şi sperăm ca medicul să scoată din buzunar cei 70.000 de euro care i se cuvin pacientei”, a spus avocatul Mariana Ştefan, cea care o reprezintă pe Ileana Dobre în instanţă.
În SUA, despăgubirile în cazul unui proces de malpraxis se pot ridica la câteva milioane de euro, bani plătiţi de spital sau de firmele de asigurare. Pacientul român cu greu obţine însă câteva zeci de mii de euro, atunci când este mutilat sau lăsat infirm pe viaţă. Totuşi, există trei căi de atac prin care un pacient român poate obţine despăgubiri, dacă a fost victima unei erori medicale.
„Un malpraxis implică răspundere disciplinară, civilă şi penală”, precizează avocatul Mariana Ştefan. Întâi trebuie să vă adresaţi Colegiului Medicilor, unde medicul poate fi sancţionat disciplinar şi obligat să vă despăgubească prin asigurarea de malpraxis pe care o plăteşte anual. Apoi, este bine să consultaţi un avocat. „Dacă aveţi de recuperat diferenţe de bani, este necesar să vă adresaţi instanţelor. În cazul în care a fost vorba de vătămare corporală, apariţia unei infirmităţi sau a unui handicap, puteţi solicita despăgubiri morale, financiare şi chiar o pensie”, explică avocatul Mariana Ştefan.
Asigurarea de malpraxis, o obligaţie
O rezolvare echitabilă a situaţiei ar putea să o aducă asigurările de malpraxis pe care medicii sunt obligaţi să şi le încheie în fiecare an. Datorită acestora, pacienţii ar putea fi despăgubiţi, fără să mai treacă printr-un proces chinuitor. „Medierea şi rezolvarea conflictelor prin poliţele de asigurare ar fi atât în avantajul medicului, cât şi în cel al pacienţilor. Medicii sunt însă slab acoperiţi de asigurări şi, în consecinţă, pacienţii sunt prost despăgubiţi”, a ţinut să precizeze Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din Bucureşti. Mai mult, susţine acesta, poliţele de asigurare pentru malpraxis sunt „înţesate” cu clauze de excludere. „Majoritatea poliţelor exclud daunele morale, iar acestea sunt cerute de pacienţi în justiţie. Cu alte cuvinte, nici medicii, şi nici pacienţi nu vor fi protejaţi cu adevărat, atât timp cât aceste poliţe vor rămâne o formalitate”, spune Astărăstoae.
De partea cealaltă, firmele de asigurări susţin că nimic nu îi opreşte pe medici să îşi încheie asigurări complexe, pe piaţă existând oferte numeroase. „Medicii pot beneficia, pe lângă riscul de bază, de o serie de acoperiri suplimentare”, informează Georgiana Popescu de la Generali Asigurări. Aceasta oferă exemplul unor poliţe care includ „Daune morale”, clauza de „Prim Ajutor”sau clauza de „Răspundere pentru subalterni”. „Un maximum acordat de instanţele de judecată este de 500.000 de euro, dar nu toată această despăgubire va fi acoperită de poliţa de malpraxis, având în vedere că medicii optează de cele mai multe ori pentru limitele minime prevăzute de lege”, adaugă Georgiana Popescu.
În opinia asiguratorilor, doctorii din România privesc încă asigurarea de malpraxis doar ca pe o obligaţie necesară obţinerii licenţei de liberă practică şi nu ca pe „o adevărată protecţie”, motiv pentru care aleg produse ieftine.
Numărul proceselor, în creştere
Situaţia s-ar putea schimba însă în următorii trei-patru ani, când asigurările de malpraxis nu vor mai putea fi o formalitate. „În viitor va fi o presiune mult mai mare asupra medicilor. Din păcate, în România, la ora actuală, doctorii nu prea au cu ce să îşi facă treaba. Totuşi, ca să evite, pe viitor, procese de malpraxis ar putea să încerce o abordare mai transparentă a pacienţilor şi ar fi esenţial să respecte procedurile şi protocoalele. Totodată, nu este rău să păstreze dovezi – acte medicale, analize”, a subliniat avocatul Ion Dragne, prodecanul Baroului Bucureşti.
Reprezentanţii marilor case de avocatură din Bucureşti susţin că numărul proceselor a început să fie în creştere şi în România, în domenii din ce în ce mai variate. „În ţările cu democraţii evoluate, numărul proceselor creşte, deoarece oamenii devin informaţi şi învaţă să îşi apere drepturile. România nu are însă o cultură a culpelor medicale, iar la felul în care arată sistemul sanitar, nu cred că trebuie încurajate procesele dintre medici şi pacienţi. Mult mai utilă ar fi medierea conflictelor”, este de părere avocatul Ion Dragne.
În SUA, peste 70% din valoarea obţinută de victimă ca despăgubire reprezintă onorariul caselor de avocatură. În Europa, cheltuielile de judecată, nu depăşesc 20% din valoarea despăgubirii obţinute. Nivelul ridicat al despăgubirilor pe care le primeşte un pacient american prejudiciat a falimentat numeroase societăţi de asigurare şi a dus la un nivel al primelor atât de ridicat încât mulţi medici s-au văzut nevoiţi să renunţe la profesie. „Aşadar, nu este o soluţie să acordăm despăgubiri derizorii, dar nici să cădem în cealaltă extremă”, consideră Georgiana Popescu.
Mentalitatea balcanică, obstacol pentru mediere
Firma de avocatură MedRight Experts s-a implicat activ în domeniul malpraxisului medical şi, de acum trei ani, de când a reuşit să acceseze fonduri europene se străduieşte să promoveze medierea conflictelor. „Pacienţii sunt din ce în ce mai informaţi şi comunicarea cu ei a devenit o chestiune extrem de importantă: pacientul nu mai acceptă suveranitatea medicului, este autonom şi se doreşte partenerul doctorului când vine vorba despre luarea deciziilor”, este concluzia la care a ajuns Andrei Nanu, managing partner în cadrul MedRight Experts. Firma în care activează încearcă să îi convingă pe medici „că pacientul nu este o fişă medicală ce conţine o serie de simptome, ci o persoană cu valori şi sentimente”. „Încercăm să limităm situaţiile care să ducă spre malpraxis, iar pentru asta este nevoie în continuare să schimbăm mentalităţi. Contează foarte mult cum i se prezintă unui pacient alternativele de tratament şi dacă medicul implică pacientul în luarea deciziilor”, a adăugat Nanu.
Totuşi, avocaţii cu experienţă sunt de părere că ideea medierii în astfel de procese va fi mai greu de acceptat, din cauza mentalităţii balcanice. „Pe cale amiabilă ar fi mai puţin costisitor, dar românul până nu îşi spală rufele în public nu se simte bine”, este de părere avocatul Mariana Ştefan.
TOP
Medicii ginecologi plătesc cel mai mult pe asigurări
În SUA şi în Europa de Vest, reprezentanţii spitalelor de renume se străduiesc să facă înţelegeri cu pacienţii, în caz că au loc erori medicale, astfel încât imaginea să nu le fie prejudiciată. Mai mult, companiile de asigurări refuză să lucreze cu spitalele care au o rată mare a proceselor. În România s-a vehiculat la un moment dat ideea de a publica pe site-ul Ministerului Sănătăţii cazurile de malpraxis, astfel încât pacienţii să fie mai informaţi în privinţa medicilor pe care îi consultă, dar s-a renunţat rapid la un astfel de proiect. Comparativ cu spitalele de stat, o preocupare mai serioasă pentru imagine o au clinicile private. Unele dintre acestea îşi fac asigurări de business suplimentare, care să îi acopere serios pe medici, în caz că au loc culpe medicale. O grijă deosebită poate fi remarcată în domeniul chirurgiei estetice, dar şi al obstetricii şi ginecologiei. „Cele mai mari prime de asigurare sunt plătite de medicii obstetricieni-ginecologi. Acesta este sectorul în care s-au raportat cele mai multe cazuri şi în care s-au achitat cele mai mari despăgubiri”, ne-a precizat Georgiana Popescu de la Generali Asigurări.
CAZURI CELEBRE
• Primul caz de malpraxis confirmat în instanţă în România este cel al doctorului Naum Ciomu, care în 2004 a secţionat penisul unui pacient. Ciomu a fost obligat să-i platească pacientului 500.000 de euro, dar pentru că spitalul unde a avut loc cazul era administrat de Primăria Capitalei, daunele au fost plătite din bugetul local. Naum Ciomu nu mai operează, dar a rămas profesor la Facultatea de Medicină;
• În 2005, chirurgul Traian Romeo Ursu, de la Spitalul de Ortopedie Foişor, efectua, în premieră în România, una dintre cele mai complicate intervenţii ortopedice. În urma acesteia, pacientul său de 35 de ani rămâne cu handicap de gradul II. L-a dat în judecată pe medic, iar instanţa i-a dat dreptate. În prima fază. Traian Ursu Romeo a fost condamat la doi ani cu suspendare şi plata unor daune de jumătate de milion de euro. A rămas însă cu dreptul de liberă practică şi operează în continuare.
• În 2007, Natalia Ionescu, însărcinată în 26 de săptămâni, are o complicaţie la naştere şi este lăsată să sângereze în continuu timp de 12 ore. Face un şoc hemoragic, iar după trei infarcte moare în seara zilei în care a născut. IML constată culpa medicală a echipei de medici, iar Colegiul Medicilor hotărăşte suspendarea lor din activitate timp de şase luni.
• În 2011, medicii de la Spitalul Judeţean Râmnicu Vâlcea confundă o sarcină cu o tumoare, în cazul unei gravide care se prezintă la Camera de Gardă iar pacienta ajunge să nască în veceul Spitalului. În ciuda greşelii grave de diagnostic, medicii scapă nepedepsiţi
