Combinatul din Râmnicu Vâlcea ar trebui să fie vândut de azi pe bucăţi, prin lichidare. Sunt 10 firme interesate de unele linii tehnologice.
Oltchim a intrat în procedură de insolvență pe 30 ianuarie 2013. Consorțiul Rominsolv SPRL – BDO Bussines Restructuring SPRL e administrator judiciar. Anul trecut, statul a scos Oltchim la vânzare pe bucăți: nouă pachete de active, aminteşte Profit.ro. Chimcomplex Borzeşti de exemplu intenţionează să achiziţioneze active Oltchim cu credite de până la 165 de milioane de euro, pe care să le garanteze inclusiv cu activele cumpărate.
Pe 8 mai, acționarii Chimcomplex au aprobat dublarea capitalului companiei, prin aport în numerar, de la 170,1 milioane de lei la 340,2 milioane de lei. Banii sunt destinați cumpărării activelor scoase la vânzare de Oltchim. Cel mai scump dintre pachetele scoase la vânzare conține platforma petrochimică Bradu, cu preț de pornire de 80 de milioane de euro. Apoi, sunt uzinele de propilen-oxid și polioli (59,4 milioane de euro) și aşa-numitele “servicii site” (incinerare deșeuri, apă, mentenanță, capacități de stocare), cu preț de pornire de 52 de milioane de euro.
Administratorul special a raportat profit
Administratorul special afirmă că Oltchim a intrat în mod clar pe profit anul acesta. Oltchim a înregistrat un profit net de 1,68 milioane de euro în primele trei luni din 2017, în creștere cu 76% față de perioada similară de anul trecut. Cifra de afaceri a companiei s-a majorat cu 30%, la peste 49 de milioane de euro.
Comparativ cu 2015, arată Raportul final preliminar financiar pe 2016, Oltchim a mărit anul trecut vânzările cantitative la principalele grupe de produse: polioli-polieteri – creştere cu 18%, produs principal, cu o pondere de aproximativ 64% în cifra de afaceri; sodă caustică lichidă şi solidă – creştere cu 17%; oxo-alcooli – creştere cu 26%.
Producţia vândută a crescut cantitativ. Cifra de afaceri din 2016, de 168 de milioane euro, e cam la acelaşi nivel cu cea din 2015, din cauza preţurilor de vânzare mai mici la produsele finite, determinate de evoluţia cotaţiilor internaţionale.
Societatea valorifică peste 73% din cifra de afaceri la export și pe piața intracomunitară şi prelimina pentru 2016 o balanță externă netă pozitivă de +96 de milioane de euro. Valoarea livrărilor la export și a celor de pe piața intracomunitară – 123 de milioane de euro, era mult mai mare ca a importurilor și achizițiilor intracomunitare – doar 27 de milioane de euro.
Ce-i interesează pe investitori
Dar ce anume îi interesează pe investitori la Oltchim? “Pe investitori nu-i interesează decât ce e rentabil. Restul nu prezintă interes. Nu e rentabilă producţia de PVC (policlorură de vinil). Acest lucru se ştia de cel puţin zece ani. Oltchim se vinde pe active pentru că n-a fost divizată ca societate”, a explicat RL expertul în management Valentin Ionescu.
Aşadar, după achiziţionarea activelor performante, vor rezulta una sau mai multe societăţi specializate? “Acesta e viitorul, mai mult de atât nu ai ce să faci”, spune Ionescu. În bilanţul contabil preliminat pe anul trecut, apare o ciu-dăţenie: veniturile şi cheltuielile sunr uriaşe – de aproape 800 de milioane de lei, astfel încât profitul (e drept, consistent), rămâne, comparativ, ca ordin de mărime, relativ mic: de 60 – 70 de ori mai mic. De unde vine acest rulaj disproporţionat? “Rularea cifrelor de ordinul a sute de milioane de lei era de la producţia de PVC, care era mare, dar nerentabilă. Important e că au trecut pe plus”, crede Ionescu.
Trebuia să intre în faliment de 15 ani
Expertul Sorin Dinu a studiat cazul combinatului din Râmnicu Vâlcea în profunzime. “Oltchim trebuia să fie pus în faliment încă de acum 15 ani. Liniile tehnologice viabile sunt oxo-alcoolii, poliolii, soda caustică şi anhidrida aftalică”, a declarat pentru RL Dinu.
Linia tehnologică de PVC e perdantă. Este supracapacitate foarte mare în Europa, de circa 1,5 milioane de tone. Cineva trebuie să iasă de pe piaţă, apreciază expertul, sugerând că Oltchim e actorul economic la care se referă. “Mai există şi capacităţile de petrochimie cumpărate de Oltchim de la OMV Petrom”, a explicat Sorin Dinu.
În decembrie 2009, Petrom a vândut Arpechim către Olt-chim pentru 13 milioane de euro. Capacităţile de petrochimie ar trebui să funcţioneze cu benzină nafta ca materie primă. Aceasta e o fracţie petrolieră de la rafinare, din procesul petrochimic.
Nu a încercat să mizeze pe „chimia verde“
“În ultimii 12 – 13 ani de până la declararea insolvenţei, Oltchim n-a avut aproape niciodată profit. O singură dată a avut un mic profit din exploatare, dar din el nu putea plăti nici dobânzile. Oltchim a fost o gaură neagră acceptată de stat. Nimeni nu a văzut că la Oltchim, şi la intrare, şi la ieşire erau doar off-shore-uri”, aminteşte Sorin Dinu.
“Mai mult, în 2007, activul net al companiei a fost mai mic cu peste 50% decât capitalul companiei. În 2008, conform Legii 31 a societăţilor comerciale, Oltchim trebuia să-şi completeze capitalul sau să se dizolve. OPSPI nu a făcut nimic”, a opinat expertul. OPSPI este un organism din Ministerul Economiei care administrează participaţiile statului la mai multe companii.
Răspunderea penală, incertă
În aprilie 2009, directorul Oltchim, Constantin Roibu, ar fi fost cercetat de Parchetul Argeş pentru concurenţă neloială, conform ziarului Ancheta din Argeş. Patru ani mai târziu, Capital anunţa că, pentru şase persoane învinuite de insolvenţa Oltchim, ar putea începe urmărirea penală, conform avocatului Gheorghe Piperea. Roibu era cap de listă.
Administratorul judiciar de la Oltchim îi cerea în martie a.c. fostului manager Roibu câteva sute de milioane de euro, în contul pierderilor înregistrate de companie până la intrarea în insolvenţă. Administratorii judiciari depuseseră în instanţă anul trecut o acţiune de răspundere contra fostului manager Constantin Roibu şi mai multor foşti directori ai societăţii.
