Colectivizarea agriculturii şi foametea care a urmat au respectat tiparele folosite în URSS pentru a distruge societatea tradiţională.
Colhozurile şi sovhozurile sovietice erau etalonul a ce avea să fie agricultura României în viziunea liderilor comunişti aterizaţi la Bucureşti de la Moscova sau a celor autohtoni, şcoliţi şi ei în URSS. Iată de ce, la 3-5 martie 1949, partidul, atotputernic şi conducător, a decretat trecerea la colectivizarea agriculturii. Şi cum se grăbeau, chiar în vara aceluiaşi an, 1949, în iulie, au inaugurat, cu fast şi veselie, primele cinci gospodării agricole colective, cum le-au zis la început. Denumirea de cooperativă a fost adoptată ulterior.
Metode diabolice
Iar până atunci, ca să-i determine pe ţărani să se înscrie în Gospodării Agricole Colective (G.A.C.-uri), liderii comunişti au folosit tot felul de metode de constrângere, care de care mai ticăloase: cote de stat la toate produsele: legume, cereale, carne, ouă, lapte etc. Nu aveai, trebuia să cumperi de la cei care aveau, altfel făceai puşcărie. Apoi, ca să nu te sustragi de la uiumul pentru treierat au fost interzise batozele introduse în gospodăria ţăranului şi au fost „inventate” ariile amenajate la marginea fiecărui sat. Acolo trebuia să-ţi duci recolta de grâu sau orz ori secară, pentru că acolo stăteau cerberii statului cu cântarul, să-ţi ia cota parte din ceea ce ai muncit şi strâns.
Apoi, tot ca un preambul, s-a dus o activitate intensă de propagandă pentru a te înscrie în întovărăşirile agricole, acţiunea motivându-se cu necesitatea ogoarelor unite pentru un randament bun al tractoarelor, apărute tot atunci de la „Tractorul” Braşov, ceea ce a permis înfiinţarea de staţiuni de maşini şi tractoare în toate zonele ţării.
Toate măsurile dure au încojurat ţăranul român ca într-o ambuscadă materială din care nu mai avea cum să scape. Pentru că, simţind ce-l aşteaptă, ţăranii români s-au răsculat în numeroase zone ale ţării: în Bihor şi la Gura Râului (Sibiu), dar şi în sudul ţării, unde erau cât pe aci să-l linşeze pe Nicolae Ceauşescu, atunci doar secretar al C.C.-ului cu „organele”, adică cu …securitatea, miliţia şi cadrele de partid. În asemenea împrejurări au căzut victime noului regim primii ţărani români.
„Fraţii sovietici”
Sigur, la inagurarea primelor G.A.C.-uri, n-au lipsit, de la „marea sărbătoare şi bucurie”, „fraţii sovietici”. Şi cum comuna mea natală, Laslea (jud.Sibiu) s-a aflat printre cele care au avut primele cinci CAG-uri inaugurate la 24 iulie 1949, am fost de faţă, am auzit sfaturile unei delegaţii sovietice de colhoznici, condusă chiar de un demnitar al agriculturii din URSS. Le-a vorbit oamenilor de la proaspăt înfiinţată G.A.C. – „Ogorul roşu”, despre minunatele perspective şi nivelul de trai ridicat care-i aşteapta pe lăsleani… Şi au văzut. În final, ca să trăiască omeneşte, au trebuit să fure. Noaptea. Chiar din munca lor, pentru că au ajuns să nu le mai împartă din recolta lor aproape nimic. Furau care cum puteau. Şi, câteodată, în colectiv. Ei au inventat „sisteme” de-a dreptul ingenioase: recoltau noaptea câte un ştiulete de porumb şi lăsau al doilea pe plantă pentru activiştii de partid care veneau des în control. Sau sfăârâmau porumbul în lan şi îl vârau în damigene cu care mergeau spre casă, chipurile, după… apă. Sau îngropau o parte din producţie chiar în lan şi o recuperau apoi noaptea, după ce comuniştii declarau încheierea recoltării.
Socialismul la sate
În 1962, Partidul Comunist Român a declarat marea victorie a socialismului la sate şi a dus la Bucureşti, la un Congres al colectiviştilor, care, se zicea, simbolizează cei 11.000 de ţărani căzuţi în răscoala de la 1907. Şi legat de acest eveniment, să-mi fie permis să redau exact o discuţie cu un participant de atunci adus la Bucureşti, la sărbătorirea semincentenarului răscoalei.”- Cum a fost? întreb – Cum să fie: au venit jândarii, ne-au bătut bine în prima zi; apoi tot aşa, a doua zi; a treia zi ne-am… înscris în Colectiv!”.)
