Conform unui studiu rata de recidivฤ a persoanelor încarcerate este de 53%, 45% din deลฃinuลฃi îลi doresc un loc de muncฤ în strฤinฤtate, iar 62% din foลtii deลฃinuลฃi nu au în prezent un loc de muncฤ
Experienลฃa detenลฃiei poate cutremura ลi cel mai puternic caracter. Nici un om nu-ลi poate imagina ce însemnฤ închisoarea decât dacฤ i-a simลฃit rฤcoarea, rigoarea, sentimentul singurฤtฤลฃii ลi presiunea nesiguranลฃei. Din pฤcate, când se întorc în societate, pentru deลฃinuลฃii eliberaลฃi, libertatea nu are o faลฃฤ prietenoasฤ, aลa cum ลi-ar dori ei, iar visele ลi planurile foลtilor deลฃinuลฃi, poate prea ambiลฃioase, sunt nฤruite ลi îi determinฤ sฤ comitฤ noi infracลฃiuni.
Un vis nฤruit
Roxana T. a trecut de 40 de ani. Are doi bฤieลฃi ลi ลi-ar fi dorit, ca orice om, sฤ aibฤ o familie fericitฤ. Destinul ei a luat o întorsฤturฤ bruscฤ. Într-o noapte soลฃul ei, sub influenลฃa alcoolului, a atacat-o cu un cuลฃit de bucฤtฤrie. „Am fost cฤsฤtoriลฃi ลase ani, timp în care am divorลฃat de douฤ ori. Soลฃul meu avea patima bฤuturii, cฤsnicia noastrฤ a avut tot timpul probleme oricât am încercat sa o fac sฤ meargฤ. Era violent, nu muncea, dar avea bani pentru bฤuturฤ. Eu ลi copii mei avem braลฃele ลi corpurile pline de urme ลi cicatrici lฤsate de acea perioadฤ. Într-o noapte, era beat, m-a atacat cu un cuลฃit de bucฤtฤrie. Când a îndreptat cuลฃitul asupra mea, nu ลtiu ce s-a întâmplat ลi cum l-am împuns eu cu acel cuลฃit. Nu ลtiu cum ne-am încฤierat, nu ลtiu cum s-a întâmplat” povesteลte Roxana.
Faลฃa neagrฤ a detenลฃiei
A chemat poliลฃia, l-a dus la spital, a dat apoi declaraลฃii, ลi-a vizitat în spital soลฃul ลi a plฤtit tot ce era de plฤtit. Chiar dacฤ soลฃul ei a stat doar o sฤptฤmânฤ în spital, instanลฃa a acuzat-o de tentativฤ de omor. „Am stat nouฤ luni în arest. Nu vroiam sฤ ajung în penitenciar. Am auzit tot felul de lucruri urâte despre viaลฃa din penitenciar. Am mai fฤcut 11 luni de detenลฃie la Cluj. Am încercat sฤ fiu utilฤ, sฤ ajut cu ce pot. În celulฤ, de multe ori eram singurฤ. Nu aveam un aparat de radio. Acolo stฤteam sฤ mฤ gândesc la viaลฃฤ, la familie, la cei doi copii. ลtiam cฤ soลฃul meu nici nu-l accepta în casฤ pe cel mic, care dormea pe unde putea ลi rฤbda foame. Uneori citeam, dacฤ reuลeam sฤ mฤ opresc din plâns” povesteลte Roxana.
A început totul „de la zero”
Chiar dacฤ viaลฃa nu a fost deloc blândฤ cu ea, Roxana are acum un loc de muncฤ ลi propria ei locuinลฃฤ, pentru care plฤteลte rate. Fiul cel mic locuieลte cu ea, dar de cel mare nu ลtie nimic de câลฃiva ani. „Are 23 de ani, e muncitor, harnic ลi cuminte” povesteลte cu mândrie fosta deลฃinutฤ despre fiul cel mic. Nu vorbeลte despre trecutul ei decât cu familia ลi câลฃiva oameni apropiaลฃi. „Când am ieลit, nu m-am întors la locuinลฃa mea. Nici nu era a mea, era a soacrei mele. Am locuit la o cunoลtinลฃฤ, dar avea probleme psihice, era oligofren. Am avut ambiลฃia sฤ iau totul de la capฤt ลi mi-am dorit sฤ mฤ mut la Cluj. Am venit cu bฤiatul meu, cu trenul. Aveam un singur schimb de haine în bagaj. Am luat legฤtura cu Prison Fellowship. Aici în cฤmin am locuit trei ani” îลi aminteลte Roxana.
„Numai cine nu vrea sฤ munceascฤ, nu munceลte”
Ambiลฃia ei era doar de a duce o viaลฃฤ normalฤ, liniลtitฤ. A luat în mânฤ un ziar ลi a început sฤ-ลi caute un loc de muncฤ. „M-am eliberat în octombrie ลi, în ianuarie anul urmฤtor, eram deja angajatฤ la o firmฤ care fฤcea clฤpari. Nu reuลeam sฤ stau pe scaun nouฤ ore. Era o muncฤ uลoarฤ, doar cฤ eu deja am început sฤ am probleme de sฤnฤtate, trebuia sฤ gฤsesc altceva, o muncฤ ce sฤ-mi permitฤ sฤ mฤ miลc, fizic. M-am angajat la o firmฤ care fฤcea geamuri termopan. Am învฤลฃat sฤ fac geamuri. Pânฤ acum o lunฤ, am lucrat acolo. Din pฤcate firma avea probleme. Nu ne primeam salariile la timp, au tฤiat bonurile de masฤ. Nu puteam sฤ rฤmân. Acum am un acoperiล asupra capului ลi trebuie sฤ-mi plฤtesc rata. Mi-am gฤsit de lucru la o fabricฤ de încฤlลฃฤminte. E bine, nu mฤ plâng. Oricum, aล munci orice, nu mฤ feresc. Numai cine nu vrea sฤ munceascฤ, nu munceลte. E o chestiune de voinลฃฤ a omului” spune Roxana.
Rebilitare, liniลte ลi pace
Voinลฃฤ a avut, dar niciodatฤ curajul de a mฤrturisi experienลฃa trecutฤ. „Niciodatฤ la angajare nu mi-au cerut cazierul. Nici eu nu am vorbit niciodatฤ cu vreun coleg de serviciu despre trecutul meu. E greu. Mi-e teamฤ cฤ s-ar uita urât la mine sau m-ar trata ca pe un gunoi. Au trecut deja aproape ลase ani de la eliberare. Am fost la Tribunal pentru reabilitarea judiciarฤ. Am dus toate actele ลi recomandฤrile cerute de judecฤtor. În iune e înfฤลฃiลarea ลi sper sฤ fiu reabilitatฤ” spune fosta deลฃinutฤ, de parcฤ ar vrea sฤ ลteagฤ cu buretele orice urmฤ care încฤ îi mai provoacฤ dureri. Acum îลi doreลte doar liniลte ลi pace.
Studiu regional în premierฤ
Cazul Roxanei este însฤ unul fericit. Conform unui studiu realizat de Secretariatul Tehnic Permanent Nord-Vest al Administraลฃiei Naลฃionale a Penitenciarelor, rata de recidivฤ este de 53%, iar 62% din persoanele care au fost încarcerate nu au în prezent un loc de muncฤ, iar 45% din aceลtia îลi doresc un loc de muncฤ în strฤinฤtate. Conform studiului, jumฤtate din recidiviลtii chestionaลฃi nu au stat „afarฤ” mai mult de trei ani între pedepse. Speranลฃele lor din perioada detenลฃiei nu sunt conforme cu realitatea, iar mai mult de un jumฤtate dintre ei cred cฤ îลi vor gฤsi uลor ลi foarte uลor un loc de muncฤ când vor fi liberi.
Lupta cu recidiva
Studiul este o premierฤ naลฃionalฤ ลi a fost realizat pe un eลantion de 876 de subiecลฃi deลฃinuลฃi ลi foลti deลฃinuลฃi din penitenciarele din Baia Mare, Bistriลฃa, Gherla, Oradea, Satu Mare ลi Spitalul Penitenciar din Dej, în cadrul Programului Operaลฃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. „Vine rolul penitenciarelor de a lupta cu recidiva, cu reintegrarea socialฤ, cu diminuarea riscului ca aceลtia sฤ se rântoarcฤ în detenลฃie” afirmฤ Petru Dobra, directorul Penitenciarului Gherla. Pe lângฤ penitenciare, comunitatea joacฤ un rol important. ลtefania Isailฤ, coordonatoarea proiectului ลi, totodatฤ, expert pe probleme de incluziune socialฤ, susลฃine cฤ „dacฤ nu existฤ programe integrate, când se întorc în societate îi pierdem. Se reîntorc în penitenciar, iar lipsa de instruire ลi lipsa unui loc de muncฤ prezic recidiva. E un cerc vicios”, spune ลtefania Isฤilฤ.
„Dacฤ nu existฤ programe integrate, când se întorc în societate îi pierdem. Se reântorc în penitenciar, iar lipsa de instruire ลi lipsa unui loc de muncฤ prezic recidiva. E un cerc vicios.”- ลtefania Isailฤ, expert pe probleme de incluziune socialฤ