Tudose, cu fața brusc întinsă, pentru a nu semăna cu pozele care au stârnit dezgustul și antipatia pe Facebook și cu un cap mai înalt decât șeful său, l-a dominat pe acesta nu doar fizic, ci și prin calmul cu care a răspuns la toate întrebările, inclusiv la cele despre lucrarea sa de doctorat parțial plagiată. Știe să fie imobil și nu se lasă intimidat sau enervat. Nu-și modifică vocea ca Dragnea și nici nu-și pierde cuvintele ca Grindeanu.
Discuțiile despre plagiatul său și despre intimitatea cu Serviciul Român de Informații sunt “mijloace prin care cineva încearcă să ne slăbească”, susține viitorul premier. Cine oare? Sistemul. Același pe care Liviu Dragnea nu încetează să-l aducă în discuție pentru a-și ascunde greșelile scandaloase, pentru a-l indica pe Sorin Grindeanu ca pion al serviciilor și a-i face pe oameni să creadă că ceva foarte grav, de viață și de moarte, l-a făcut să-și dărâme propriul Executiv.
Mihai Tudose și-a dat doctoratul la Academia SRI, unde, pare-se, a și predat o vreme. Patrick Andre de Hillerin, jurnalist de investigații, susține că viitorul premier ar fi “cel puțin locotenent-colonel” al Serviciului Român de Informații. Tudose neagă, dar nici nu-și completează toate perioadele albe din CV. Alți jurnaliști importanți, ca Dan Tapalagă, consideră, de asemenea, că premierul agreat printr-un “compromis” de Liviu Dragnea și de Klaus Iohannis ar fi un om “cu mai multe conexiuni în sistem decât predecesorul său Sorin Grindeanu”.
“Sistemul” este fie aliatul secret, fie dușmanul necunoscut al liderului român. Dacă ceva nu le reușește lui Dragnea, Băsescu, Tăriceanu etc., de vină este Sistemul. Dacă un rival politic are brusc succes, asta înseamnă că Sistemul îl ajută.
“Sistemul” duce cu gândul la Securitatea lui Ceaușescu, la necazuri, la o ordine prestabilită pe dedesubt de unii care controlează totul prin pârghii nevăzute și neștiute. Atunci când o criză politică sau o mișcare politică nu poate fi explicată, este adus în discuție Sistemul. Astfel, orice întâmplare politică devine simplă și nimic nu mai pare absurd. Sistemul abolește prostia birocrației și a liderilor autohtoni. Teoria conspirației acoperă total lipsa de pregătire, eșecurile, crizele sau chiar ideile catastrofale ale elitei politice de la București.
Invocarea permanentă a “Sistemului”, fără niciun fel de argumente sau dovezi, transformă clasa politică într-o masă amorfă, care nu mai vrea să reacționeze fiindcă oricum Sistemul face jocurile (vezi și lipsa de energie a liberalilor, care nici măcar nu mai simulează rolul de partid de opoziție).
Mai e un pas până când electoratul va da, la rândul lui, vina pe Sistem, iar atunci ce rost va mai avea să meargă la vot?
În acest fel, nimeni nu mai e responsabil de nimic, vom avea o democrație apatică în care Sistemul, numit așa pentru că nimeni nu știe exact cum arată și din cine este format, este legitimat prin lipsa de acțiune a celorlalți.
