În România, războaiele economice care se duc în interiorul sau pentru controlul marilor companii de stat ascund, de foarte multe ori, interesele unor reţele de influenţă compuse din foşti ofiţeri ai serviciilor secrete – fie autohtone, fie din ţările fostului bloc sovietic. Un exemplu elocvent: lupta pentru Oltchim.
Pentru controlul companiei Oltchim, singurul mare combinat petrochimic rămas în funcţiune după un efort financiar uriaş al statului, se duce un război de mai mulţi ani. Principalul combatant în conflictul cu statul român, care este acţionarul majoritar al Oltchim, îl reprezintă compania Petro Carbo Chem SE (PCC SE), acţionar minoritar. Unul dintre managerii PCC implicaţi activ în România este un fost ofiţer de informaţii polonez, Wojciech Zaremba, cu vechime în domeniul petrochimic încă din 1980, bun cunoscător al pieţei din domeniu din ţările foste membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al ţărilor comuniste din fostul boc sovietic), precum şi al sateliţilor acestuia.
Cum a ajuns PCC Group jucător internaţional
PCC Group, care îşi are cartierul general în oraşul Duisburg, Germania, a fost înfiinţat în 1993 de către Waldemar Preussner. Preussner s-a născut în Polonia, a emigrat în Germania si până când a înfiinţat PCC Group a fost şeful direcţiei de aprovizionare al unui mare combinat petrochimic din Duisburg, cu atribuţii – culmea coincidenţei! – tot pe spaţiul fostului CAER, ţări în care este specializat şi Wojciech Zaremba. Ascensiunea grupului PCC a fost fulminantă. În scurt timp, şi-a făcut filiale în mai toate ţările foste membre CAER, dar şi în unele ţări asiatice comuniste. De obicei, un ritm de dezvoltare atât de rapid al unei afaceri, nu doar pe verticală, ci şi pe orizontală, presupune infuzii serioase de capital. În istoricul firmei PCC însă, Waldemar Preussner pare unicul furnizor de capital, iar sursele sale financiare sunt încă învăluite în mister. Ştim doar că până în 1993 a fost un simplu salariat: şeful aprovizionării unui combinat german.
ROKITA – concurenta Oltchim
În procesul de extindere internaţională, PCC a ajuns să aibă 70 de subsidiare, în 12 ţări. Vânzările grupului au crescut de la 59 milioane de euro în 1994, la peste 1 miliard de euro în 2008. Cea mai agresivă dezvoltare a grupului PCC a avut loc în Polonia. Iniţial, PCC a devenit acţionar minoritar la combinatul petrochimic ROKITA. Ulterior, PCC a reuşit să deţină un pachet majoritar, preluând controlul asupra combinatului, operaţiune dusă la bun sfârşit cu aportul determinant al lui Wojciech Zaremba. Ulterior, portofoliul PCC în Polonia s-a extins prin noi achiziţii, după un model similar. De remarcat că afacerea numărul unu a grupului PCC în Polonia, combinatul Rokita, are în bună măsură acelaşi tip de producţie ca şi Oltchim.
PCC, în România din 1998
PCC şi-a făcut intrarea pe piaţa românească deschizându-şi o filială la Ploieşti, în 1998, anul în care a început proiectul iniţiat de Banca Mondială şi aplicat de Guvernul României de restructurare a coloşilor industriali, inclusiv cei din domeniul petrochimic. O iniţiativă lăudabilă, menită să reducă costurile statului cu subvenţionarea unor companii care pierdeau sume uriaşe. Dar care, deşi nu a dat peste tot rezultatele scontate, a atras spre România numeroşi investitori străini, dornici să preia o parte din afacerile ineficientului stat român.
În anul 1998, când a avut loc înfiinţarea filialei PCC de la Ploieşti, şeful SRI pe judeţul Prahova era nimeni altul decât colonelul Corneliu Păltânea. Amănuntul este extrem de important având în vedere că Păltânea continuă să aibă şi astăzi relaţii strânse cu anturajul reprezentanţilor PCC în România, susţin surse apropiate serviciilor secrete.
„Afacerile” colonelului Păltânea
Sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofiţeri acoperiţi pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene. Păltânea a fost trimis în judecată în trei dosare: într-un dosar a fost achitat, iar în celelalte două a fost condamnat de prima instanţă de judecată la câte trei ani închisoare. Şi încă un amănunt important: Păltânea apare ca unul dintre fondatorii Centrului de Afaceri Româno-Rus. În prezent, el se prezintă ca fiind „managing partner” la SC Petroconsult Development, o companie patronată de Mircea Labă, şi el membru fondator al centrului româno – rus de afaceri.
Activitatea PCC în România a stat mulţi ani sub semnul discreţiei. Ce se ştie cu precizie este că într-un moment în care activitatea grupului PCC în Rusia se extindea cu viteză, subsidiara sa din România cerea companiei OMV Petrom Internaţional oferte de preţ pentru uleiuri de bază cu scopul de a intermedia exportul acestora către Rusia.
Fără bani în plus, de la 1% la 12%
Cea mai importantă mişcare făcută de PCC în România rămâne însă achiziţionarea, în 2007, a unui pachet de acţiuni la combinatul Oltchim. Deşi iniţial, PCC a cumpărat 1%, în doar câteva luni, cota sa a crescut la peste 12%, fără a plăti nici un leu în plus. Majorarea a fost rezultatul unei decizii a Guvernului Tăriceanu prin care a fost diminuat capitalul social al combinatului.
De la acest punct încolo, între acţionarul majoritar şi administratorii Oltchim, pe de o parte, şi grupul PCC, pe de alta, a început un război fără mănuşi.
În timp ce PCC i-a criticat pe administratorii români ai Oltchim de management defectuos, germano-polonezii au fost acuzaţi că nu au nici un interes real în relansarea combinatului, ci mai degrabă doresc falimentarea sa. Scopul: cota de piaţă pe care o deţine Oltchim să fie preluată de companiile grupului PCC din celelalte ţări şi în special din Polonia şi Rusia. O altă ipoteză vehiculată de surse apropiate Oltchim este că se încearcă eliminarea concurenţei şi, în perspectiva foarte apropiată a deschiderii unui nou combinat petrochimic construit în Rusia, la Novgorod.
Războiul PCC-Roibu
Un moment important s-a consumat în urmă cu doi ani, când majoritatea acţionarilor Oltchim au aprobat declanşarea acţiunii în răspundere împotriva lui Waldemar Preussner şi a administratorului de la acea vreme, Wojciech Zaremba, „pentru acţiunile acestora împotriva intereselor combinatului”. Ca urmare a aprobării declanşării acţiunii în răspundere împotriva administratorului Wojciech Zaremba, mandatul de administrator al acestuia a încetat. Tot cu majoritate de voturi, acţionarii SC Oltchim SA l-au mandatat pe directorul general, Constantin Roibu, să pună în mişcare acţiunile necesare în justiţie împotriva lui Wojciech Zaremba şi a lui Waldemar Preussner. Cu acea ocazie, conducerea Oltchim i-a acuzat deschis pe reprezentanţii PCC de faptul că urmăresc în primul rând interesele combinatului ROKITA, la care sunt acţionari majoritari, combinat aflat în competiţie deschisă cu Oltchim.
Un alt punct nevralgic în relaţia dintre cele două părţi îl reprezintă şi intenţia de privatizare a Oltchim, prin vânzarea pachetului de acţiuni de 53% pe care îl mai deţine statul român, prin Ministerul Economiei. În legătură cu acest aspect, partea română a acuzat grupul PCC că „utilizează orice mijloc posibil care are ca efect direct sau indirect împiedicarea implementării oricărei măsuri care ar putea determina revigorarea societăţii şi creşterea valorii acesteia, deci, implicit creşterea preţului pachetului de acţiuni deţinute de stat în cazul unui eventual proces de privatizare”. În acest sens, românii acuză PCC că prin sesizările depuse la Comisia Europeana blochează o necesară şi mult aşteptată infuzie de capital, care ar putea relansa activitatea combinatului.
În replică, reprezentanţii PCC pentru România ne-au precizat prin intermediul companiei de PR care îi reprezintă:
„PCC şi-a exprimat interesul în participarea la procesul de privatizare a Oltchim încă de acum patru ani, când privatizarea a fost anunţată de Guvern, şi în acest context am fost încrezători în viitorul Oltchim şi am devenit acţionari. Procesul de privatizare însă nu a demarat nici până acum. (…) În calitatea noastră de acţionar minoritar la Oltchim, nu am încetat să ne exprimăm public opiniile cu privire la deciziile greşite ale conducerii combinatului şi să propunem strategii alternative pentru Oltchim”. Tot prin intermediar, Wojciech Zaremba susţine că nu îl cunoaşte pe fostul şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea.
Miza Oltchim
Oltchim este ultima companie operaţională în domeniul petrochimiei din România care produce, între altele, materiale de construcţii din PVC. Prin închiderea Oltchim, România s-ar transforma din exportator de produse petrochimice în importator, cu efecte negative asupra balanţei comerciale şi valutare a ţării. În 2007, anul intrării PCC în acţionariat, Oltchim exporta circa 78% din produse în 80 de ţări din Europa, Orientul Mijlociu, Asia – Pacific. Înspre ţări din Orientul Mijlociu (inclusiv Turcia) ajungeau circa 23% din exporturi, în Europa Centrală şi de Est circa 39,6 %, iar în Europa de Vest 33,8%, restul din export în ţări din America de Nord şi Sud, în ţări din Africa (2%) şi din zona Asia-Pacific.
Waldemar Preussner, patronul PCC, s-a născut în Polonia şi a emigrat în Germania. Prin semnătura sa a blocat la Comisia Europeană infuzia de capital pentru Oltchim.
