Văzând acest titlu, şi ştiind că în rolul principal este colosalul, şi la propriu şi la figurat, Gérard Depardieu, multă lume îşi va imagina că este exclusiv numele personajului principal. În realitate, este şi o marcă de motocicletă, de care acest fost muncitor la abator nici că se mai desparte, deşi e cam bătrâioară, aparţinând anilor ’70.
Odată ieşit la pensie, se trezeşte că nu ştie bine ce să mai facă să-i treacă timpul. Între 16 şi 60 de ani (în realitate chiar atât având Gérard când a filmat), a muncit. Numai că, acum, când ar trebui măcar pensia să-i tihnească, se izbeşte de o birocraţie care ne-am fi putut imagina că nu este decât un păcat al nostru.
Ei bine, e universal valabilă. Prin urmare, cum de-a lungul timpului a mai schimbat angajatorii, aceştia au uitat să-l declare, iar acum trebuie să dovedească, fireşte, cu acte, cum şi cât a lucrat. Încercările lui de a pune totul în ordine se complică. Mulţi nici nu vor să audă să-l ajute, nevasta îl terorizează, ea fiind interpretată de Yolande Moreau, inexplicabila vedetă a francezilor, deşi belgiancă la origine, şi care la un fizic cel puţin bizar, a reuşit să ia două César-uri. În 2005 şi mai ales în 2009 pentru „Séraphine”. Fiind din Belgia, nu e de mirare că cei doi regizori veniţi din aceeaşi ţară au apelat la ea, care face poate şi mai ciudată povestea acestui cuplu, care arată aproape a mutanţi. Pe cei doi realizatori publicul din România i-a descoperit la TIFF cu „Aaltra” din 2004, un film absurd, dar ataşant şi plin de umor negru, de-a dreptul bolnav pe alocuri. Ca să dea mai mult mister poveştii, cei doi au inventat o fantomă jucată cu multă convingere de Isabelle Adjani care şi aşa, în ultima vreme, pare de undeva între lumi.
Ea devine Yasmine, o fată care se presupune că a murit într-un accident de motocicletă şi care vine să-l ocrotească pe Gérard alias Mammuth ori de câte ori se încurcă treaba. Cei doi realizatori, născuţi în 1958 şi în 1962, lucrează împreună de 15 ani, debutând cu programe de divertisment, la televiziune, ceea ce demonstrează că există un precedent creat şi n-ar strica să încerce şi Huidu şi Găinuşă să scrie un scenariu, care cu siguranţă ar fi de succes. Revenind însă, la producţia franco-belgiană, sunt câteva momente absolut memorabile, cum ar fi: telefonul mobil, întâlnirea cu prostituata sau cea cu nepoata care îl învaţă ce înseamnă arta naivă ori teoria privind afecţiunea pe care ar trebui s-o inspire vânzătorilor produsele de la raionul de carne. Deprimantă este remarca pe care o aude proaspătul „lăsat la vatră”: că 40% dintre cei ajunşi la această vârstă n-apucă să mănânce pensia mai mult de cinci ani. Şi când te gândeşti cât se omoară toată lumea să-şi plătească într-un fel sau altul cotizaţiile!
Munca la negru pare o problemă la fel de serioasă şi la case mai mari, de unde deducţia logică, că va fi greu de stârpit oriunde în lume. Înduioşător, la conferinţa de presă de anul trecut, de la Berlinală, a fost însuşi Gérard Depardieu care s-a arătat extrem de încântat de rol, ridicându-l în slăvi, spre deosebire de veşnic nemulţumita şi distanta Isabelle Adjani, care nici măcar n-a catadicsit să vină la conferinţa de presă, mulţumindu-se cu o apariţie glamouroasă pe covorul roşu din îngheţata capitală a Germaniei. În ceea ce ne priveşte el are o relaţie aparte cu România, pe care o vizitează destul de des, între altele având şi ceva afaceri cu vinuri pe teritoriul nostru (culmea, el, care vine din ţara cu o reputaţie colosală în domeniu). Cu atât mai mult merită mers la cinema în semn de omagiu pentru stilul vest-european cu buget mic.
Mammuth
dramă / franţa, 2010
1h 30min.
regia: Benoît Delepine, Gustave de Kervern.
cu: Gerard Depardieu, Isabelle Adjani, Yolande Moreau.
distribuit de Independenţa Film
