Motivele pentru care judecătorii Mitu Stegaru, Mihaela Niţă şi Liliana Ciupercă de la Tribunalul Bucureşti au dispus arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu şi a locotenentului său Ion Ilie Cezar, zis Nelu Legionaru.
Magistraţii Mitu Stegaru, Mihaela Niţă şi Liliana Ciupercă de la Tribunalul Bucureşti au dispus arestarea pentru 29 de zile a lui S.O. Vîntu şi Ion Ilie Cezar, zis Nelu Legionaru, considerând ca aceştia reprezintă reale pericole publice, fiind capabili de a pune în aplicare ameninţările cu moartea proferate la adresa lui Sebastian Ghiţă, patronul ASESOFT şi manager al Realitatea Media. Vîntu şi Nelu Legionaru au fost deja ridicaţi de acasă şi duşi la arestul Poliţiei Capitalei.
Sorin Ovidiu Vîntu, cu ajutorul lui Nelu Legionaru (Ion Ilie Cezar)pe post de sperietoare, i-a pretins lui Sebastian Ghiţă 200.000 de euro lunar pentru a-l lăsa să administreze Realitatea Media. Iniţial patronul ASESOFT ar fi refuzat plata taxei de protecţie, însă VÎNTU l-a ameninţat cu moartea astfel că Sebastian Ghiţă a acceptat să-i plătească 150.000 de euro, dar a făcut şi plângere la Parchetul General. Ancheta a fost coordonată de procurorul Marius Iacob. Principalele probe ale acuzării sunt înregistrările ambientale şi ale comunicaţiilor, declaraţiile actorilor implicaţi, precum şi un flagrant reuşit. Mai precis, Nelu Legionaru a fost prins la sediul Realitatea TV imediat după ce a primit, la indicaţiile lui Vîntu ( conform interceptărilor), suma de 150.000 de euro. Hotărârea de arestare pronunţată de instanţa Tribunalului Bucureşti repară „clemenţă” judecătoarea Oana Roseanu de la Judecătoria Sectorului 5 care a refuzat arestarea considerând că nu există probe.
Iată principalele argumente ale procurorilor pentru care instanţa Tribunalului a dispus arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu:
„Considerăm că încheiearea de respingere a propunerii de arestare preventivă este netemeinică şi nelegală. Probele confirmă că inculpaţii au constrâns partea vătămată Sebastian Ghiţăa în perioada martie – aprilie 2011 să adopte o conduită pe care nu ar fi acceptat-o în lipsa ameninţărilor şi care ducea la obţinerea unui folos injust. Modalitatea de dobândire injustă a folosului s-a materializat prin:
– ameninţări cu uciderea sa şi a familiei sale („lichidarea familiei, cu tine în frunte”)
– publicarea unor fapte reale sau imaginare pentru compromitere (” te ridiculizez în tot târgul , te fac de c…, vei deveni un personaj penibil, eu ştiu să fac mişto şi cu intrări în presă. Ştiu să te fac de c…, îţi izolez toţi parteneri de afaceri”);
– în scopul remiterii unei sume de bani pentru „asigurarea liniştii”.„
Care au fost motivele de nelegalitate
„Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Sub acest aspect, articolul 5 parag. I lit. c din Convenţie nu impune ca autoritatea „… să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării… În raport cu dispoziţiile legale aplicabile materiei, arestarea se întemeiază pe existenţa „motivelor rezonabile” adică a faptelor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi savârşit infracţiunea.
Aşa cum rezultă din propunerea de arestare preventivă, în sarcina fiecărui inculpat s-au reţinut infracţiuni unice.
Aşadar, examinarea propunerii de arestare preventivă s-a făcut pornind de la această confuzie, în care judecătorul fondului a depăşit limitele sesizării ăn ceea ce priveşte situaţia de fapt avută în vedere de către parchet. Sub acest aspect , a arătat că actee de constrangere repetate nu au fost identificate în referat prin indicarea actelor epuizate sau a celor rămase în faza tentativei. Eroarea cu privire la faptele ce au făcut obiectul cercetării penale a influenţat analiza temeiniciei propunerii de arestare preventivă.”
Care au fost motivele de netemeinicie
„Din probele administrate până în prezent în această fază a urmăririi penale rezultă suficiente indicii că inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Cezar Ilie au constrâns partea vătămată Sebastian Ghiţă să adopte o conduită pe care acesta nu ar fi acceptat-o în lipsa ameninţărilor ce i-au fost adresate, şi care i-ar fi adus un prejudiciu patrimoniaal, şi un beneficiu corespunzător, dobndit în mod injust, pentru inculpaţi.
Contextul in care au fost savârşite faptele are o legătură cu încheierea „contractului pentru servicii de consultanţă şi management strategic şi asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii” între SC Realitatea Media SA şi SC ASESOFT International SA la data de 24.10.2011. Inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a asistat la semnarea contractului, fiind în mod indirect implicat în activitatea SC Realitatea Media SA, iar partea vătămată Sebastian Ghiţă, administratorul SC ASESOFT International SA, a preluat în urma acestui contract finanţarea şi managementul posturilor de radio şi de televiziune ale societăţii menţionate. În baza acestui contract, SC ASESOFT International SA, suma totală investită fiind estimată de partea vătămată la aproximativ 10 milioane de euro.”
„Faptic inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a manipulat în interesul său un litigiu civil în care se solicitase evacuarea SC Realitatea Media SA din spaţiile aflate în Casa Presei Libere pentru a motiva pretenţiile şi ameninţările adresate părţii vătămate.”
Primul santaj
„În seara datei de 27.03.2011 a avut loc primul moment din conţinutul constitutiv al infracţiunii de şantaj.
În aceea seară, inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu , însoţit de inculpatul Ion Cezar Ilie şi de un număr mare de persoane, estimat de partea vătămată şi de martorul Alexandru Iacobescu la aproximativ 40, a pătruns în spaţiul Realitatea TV.
Inculpaţii au pătruns în biroul părţii vătămate, iar inculpatul Sorin Ovidiu Vîntui-a cerut acestuia schimbarea directorului editorial, ameninţându-l că în caz contrar va cere unor persoane să îl omoare. Pe parcursul discuţiilor care au avut loc cu acest prilej, inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu i-a cerut părţii vătămate suma de 200.000 euro, în numerar, pentru a nu-i mai face probleme şi pentru a nu pierde banii investiţi pană la acel moment, iar pentru a evita escaladarea conflictului, partea vătămată a afirmat că va anliza această variantă. Totodată, Sorin Ovidiu Vîntu l-a desemnat pe Ion Cezar Ilie ca reprezentant al său.”
Al doilea şantaj
„ La data de 02.04.2011 a avut un alt moment al conţinutului constitutiv al infracţiunii de şantaj.
La aceea dată a avut loc o nouă întâlnire între inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu şi partea vătămată, intermediată de Ion Cezar Ilie, în benzinăria Petrom din comuna Pucheni, judeţul prahova. Cu acest prilej, în autoturismul inculpatului a avut loc o discţie, pe care partea vătămată a înregistrat-o cu un reportofon pus ulterior la dispoziţia organelor de urmărire penală. Această măsură de prevedere, improprie în alt context, a fost imaginată de partea vătămată ca o minimă protecţie, tocmai urmare a evenimentelor sus menţionate şi a stării de teamă şi nesiguranţă.
Elementul material al infracţiunii de şantaj este susţinut de afirmaţiile inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, de modalitatea repetitivă a urmăririi suprimării vieţii părţii vătămate, dar şi compromiterea imaginii părţii vătămate.”
Arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu s-a decis într-o şedinţă publică a Tribunalului Bucureşti.
