Pe 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl a fost zguduit de două explozii care au dus la contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare şi la un dezastru nuclear care a depăşit cu mult posibilitatea de reacţie a autorităţilor sovietice.
În urmă cu un an, explozia platformei petroliere Deepwater Horizon şi uriaşa deversare de petrol din Golful Mexicului a devenit cel mai devastator dezastru ambiental provocat de umanitate. Anul acesta, cutremurul din Japonia a produs dezastrul nuclear de la Fukushima şi a confirmat, încă o dată, că umanitatea, oricât de tehnologizată ar fi ea, nu poate face întotdeauna faţă forţei copleşitoare a naturii.
„Nu contează cât de bine am plănui totul şi cât de bine ne pregătim, rata de eşec nu va ajunge niciodată la zero”, spun jurnaliştii de la abcNEWS. În cele din urmă, un eveniment neaşteptat se va întâmpla şi în cazul unei centrale nucleare urmările pot fi catastrofale. Conform Atomic Energy Agency, în întreaga lume există 443 de reactoare nucleare active raspândite în 30 ţări, şi pentru a le alimenta pe toate este nevoie de 68.000 de tone de uraniu îmbogăţit. Toată această cantitate de material fisionabil reprezintă un pericol atât imediat, cât şi pe termen lung, din cauza problemelor de reciclare.
Din anul 1952 s-au înregistrat numai 33 de accidente sau incidente nucleare la 568 de reactoare, unele dintre ele încă active şi astăzi. Numai două din cele 33 de incidente au fost majore, adică numai şase procente. Dacă s-ar calcula numărul zilelor de funcţionare în raport cu numărul total de incidente, marja de eroare a centralelor nucleare ar fi infinitezimală, conform abcNEWS.
În orice altă industrie, recordul de siguranţă a energiei nucleare ar fi de invidiat. Dar energia nucleară nu este orice altă industrie. Energia nucleară reprezintă o provocare majoră nouă la inevitabilitatea eşecului uman. Atunci când o navetă spaţială nu reuşeşte, „doar” o mână de oameni mor tragic, şi probabilitatea prejudiciului persoanelor din apropiere este foarte mic. Atunci când un reactor nuclear dă greş, sute de oameni pot suferi sau muri la scurt timp după eveniment, şi mii, sau teoretic, milioane de oameni se pot îmbolnăvi sau pot transmite copiilor lor defecte congenitale severe.
Din totalul reactoarelor din întreaga lume, 104 se află în Statele Unite, ceea ce înseamnă 24 la sută din total. La mai puţin de o lună de la dezastrul de la Fukushima, Charles Pardee, CO la Exelon Generation, propietar şi operator a celui mai mare parc de reactoare nucleare, clasat pe locul trei în lume ca producţie, a ţinut un discurs în faţa Senatului. În descrierea măsurilor de siguranţă a centralelor Exelon, Pardee a spus: „Centralele au fost concepute şi licenţiate pentru o varietate de catastrofe naturale, inclusiv cutremure, inundaţii, tornade şi tsunami. Centralele sunt proiectate să reziste la cel mai extreme evenimente naturale cunoscute în locaţia geografică a fiecăreia, cu o marjă semnificativă de siguranţă.”
O astfel de încredere se năruie în faţa realităţii, consideră abcNEWS.
Japonia este o ţară foarte respectată în domeniul ingineriei, a responsabilităţii sociale şi are o forţă de muncă dedicată. Cu toate acestea, expertiza Japoniei pe toate planurile nu a reuşit să prevadă sau să pregătească o confruntare cu un cutremur de nouă grade şi cu valurile uriaşe cauzate de acesta. La Fukushima, la fel ca la Cernobîl, gravitatea evenimentului a fost atenuată de mici grupuri de muncitori care s-au oferit voluntari să rămână pe loc, în timp ce toţi ceilalţi erau evacuaţi. Muncitorii post dezastru de la Fukushima vor rămâne în istorie cunoscuţi sub numele de Cei 50 de la Fukushima.
Odată cu creşterea preţului petrolului, care va continua indiferent dacă problemele din Orientul Mijlociu se vor încheia sau nu, umanitatea are tot mai multă nevoie de energie electrică, produsă inclusiv cu ajutorul centralelor nucleare. În Statele Unite centralele nuclerare produc 19% din totalul energiei electrice. În Franţa, centralele produc 75,17%, în Belgia produc 51,65%, iar centrala de la Cernavodă produce 18% din energia electrică a României.
Deşi standardele de siguranţă pentru centrale nucleare care urmează să fie construite vor fi, cel mai probabil, îmbunătăţite după evenimentul din Japonia, naţiunile implicate deţinătoare de tehnologie nucleară trebuie să ajungă la acorduri comune. Din 29 de ţări care deţin energie nucleară în acest moment, 12 au peste 10 reactoare şi constituie 72 % din numărul total. Aceste ţări sunt Statele Unite, Franţa, Japonia, Rusia, Coreea de Sud, India, Marea Britanie, Canada, Germania, Ucraina, China şi Suedia. Din cele 33 de incidente nucleare care au avut loc de-a lungul timpului, 22 au avut loc în opt ţări din cele 12.
Toate aceste naţiuni au un istoric comun de cooperare internaţională şi acorduri, şi ar putea continua să le dezvolte prin agenţiile care deja există, cum ar fi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, care funcţionează în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Agenţiei pentru Energie Nucleară, care are 29 de ţări membre. Însă decât să observe, să asiste şi să sfătuiască, trebuie creată o agenţie internaţională care să stabilească noi standarde de siguranţă şi inspecţii la centrele de producţie.
Luni, preşedintele rus Dimitri Medvedev va prezent în cadrul Summitul G8 – care va avea loc luna viitoare în Franţa -, câteva propuneri pentru sporirea măsurilor de siguranţă a centralelor nucleare. Propunerile vor face referire la responsabilitatea ţărilor care folosesc energe atomică, inclusiv oportunitatea de a reacţiona în cazul măsurilor de urgenţă, a spus Medvedev într-un discurs ţinut la aniversarea a 25 de ani de la tragedia de la Cernobîl.
