Omar Khadr, de cetăţenie canadiană avea 15 ani când a fost închis la Guantanamo, unde mai este şi acum după aproape nouă ani. El este unul dintre cei mai tineri deţinuţi ai închisorii care a fost supus unor tehnici dure de tortură.
La Guantanamo nu se ţinea cont de vârstă când era vorba de dezvăluirea unor informaţii, iar anchetatorii americani foloseau orice metodă de tortură pentru a obţine datele care îi interesau. Copiii de 14 ani sau bătrânii de 89 de ani erau supuşi torturii, deşi uneori nu existau dovezi că ar fi fost terorişti ci se doreau doar informaţii de la ei.
În documentele dezvăluite de Wikileaks şi publicate de The New York Times şi The Guardian se arată starea psihică fragilă a deţinuţilor de la Guantanamo. În 2002, prizionerii au fost descrişi ca fiind „în cea mai proastă stare dintr-un lot foarte rău” de către Dick Cheney, vice-preşedintele Americii. „Ei sunt foarte periculoşi, sunt devotaţi uciderii a milioane de americani inocenţi, dacă pot, şi sunt pregătiţi să moară pentru a reuşi asta”, spunea Cheney atunci.
Cel mai vârstnic prizonier
Dar documentele din interiorul armatei descriu o situaţie total diferită. Într-un fişier din 2002, cel mai vârstnic prizonier care avea atunci 89 de ani- Mohammed Sadiq suferea de demenţă şi depresie, dar era şi suspectat de cancer de prostată. Sadiq a fost închis deoarece au fost găsite nişte documente suspecte în casa sa. În doar patru luni el era deja închis în Guantanamo şi începea interogatoriul care a ţinut şase săptămâni. În final concluzia anchetatorilor a fost că „nu este afiliat grupării al Qaeda” şi după alte patru luni a fost trimis în Afganistan.
Un alt deţinut, Haji Faiz Mohammed de 70 de ani era diagnosticat cu demenţă. El a ajuns în închisoare după ce a fost reţinut în timpul unui raid american din Afghanistan. „Nu există nici un motiv care să justifice faptul că deţinutul a fost transferat la Guantanamo”, se arată în documentele publicate recent.
Tehnicile de tortură aplicate copiilor
Dosarele fac lumină şi asupra metodelor inumane în care copiii erau trataţi de anchetatorii americani. Un exemplu este Naqib Ullah care avea doar 14 ani când a fost trimis în temniţele din Cuba, unde a stat un an. În dosarul său se arată că a fost răpit de „oameni înarmaţi cănd aceştia au trecut prin satul său, a fost abuzat şi forţat să lupte pentru talibani.”
Naqib a fost găsit de armata americană ţinând în mână un pistol, „dar nu a apăsat pe trăgaci”, se arată în documente. „Deţinutul era o victimă răpită şi forţată să lupte de un trib războinic, afliat talibanilor. Deşi este probabil ca deţinutul să mai deţină câteva informaţii, importanţa acestora nu întrec necesitatea de a-l îndepărta de mediul său şi de a-i acorda şansa să depăşească experienţele la care a fost supus de extremiştii radicali”. El a fost trimis acasă în 2004.
În aceea perioadă, în închisoare se mai afla un băiat de 15 ani- Omar Khadr, care se presupunea a fi fiul unui lider al Qaeda din Afghanistan. Datorită acestor presupuneri, Khadr este de 9 ani în închisoarea din Cuba. Dosarul său din 2004 evidenţiază importanţa conexiunilor familiale ale deţinutului care „are o valoare de informaţii mare pentru America”.
„Deţinutul dezvăluie informaţii de valoare despre asociaţii tatălui său şi despre organizaţii non-guvernamentale cu care lucra pentru a susţine al Qaeda, precum şi alte domenii de interes major pentru America”, se arată în document. Interogatoriul său a fost unul dur, în care Khadr o strigă pe mama sa, în timp ce plângea şi şoptea „Ajută-mă” sau „Ucide-mă„.
Khadr a pledat vinovat pentru crime de război în cadrul unui proces ţinut la un tribunal militar din octombrie 2010, devenind astfel primul minor de după cel de-al doilea război mondial care pledează pentru acest gen de crime.
Un alt caz de interogatoriu abuziv despre care se vorbeşte în documente este cel al lui Mohammed Qahtani, 20 de ani care a avut loc la sfârşitul lui 2002. Qahtani era suspectat că a participat la atentatele din 11 septembrie. În timpul interogării sale, el a fost legat în lesă ca un câine, umilit sexual şi forţat să urineze pe el.
Prizonieri pentru informaţii
Un alt prizonier a fost un cameraman de la postul de televiziune Al-Jazeera, Sami al-Hajj care a fost închis şase ani pentru ca anchetatorii să obţină detalii despre activităţile instituţiei la care lucra precum „programele de training, echipamentele de telecoumicaţii şi misiunile de documentare din Cecenia, Kosovo şi Afghanistan”. Deşi Hajj institase că este un jurnalist, în dosarul său scrie că era „un membru al Oaeda şi a ajutat un grup de extremişti islamici să transporte banii şi să obţină rachete pentru atentate ulterioare”.
Dintre deţinuţii aflaţi la Guantanamo, 158 nu au beneficiat de un proces datorită sistemului implementat în 2004. Majoritatea erau clasificaţi ca fiind de o importanţă scăzută şi fără legături cu al Oaeda sau talibanii.
Deţinuţii erau interogaţi în mod repetat şi chiar după şase luni mai existau „zone cu un potenţial de exploatat„. În documente se arată că în timpul acestor interogări se foloseau metode de tortură precum privare de somn, poziţii stresante de somn sau expunerea îndelungată la temperaturi extreme.