Între televiziunile de ştiri abonate la demolarea preşedintelui şi celelalte predispuse să-i apere pe Băsescu, Boc şi guvernul său performant diferenţa se restrânge tot mai mult la nuanţe şi limbaj. În ambele situaţii este pusă la lucru propaganda. Intrând în această ecuaţie, TVR nu face decât să legitimeze metodele mogulilor.
Pentru a-şi legitima propaganda împotriva preşedintelui şi a Guvernului, posturile mogulilor monitorizează televiziunea publică pe care jurnaliştii lui Felix o numesc „umila slugă a Puterii”. TVR nu se chinuie, pe de altă parte, să menţină în balanţă puterea faţă de opoziţie şi face adesea rabat de la rolul ei, dând apă la moara Realităţii şi Antenelor. Jocul acesta în care mass-media se ocupă într-o proporţie mai mare de susţinerea sau dărâmarea unor politicieni decât de informare devine din ce în ce mai periculos într-o ţară în care îmbogăţiţii tranziţiei cheltuiesc sume exorbitante pentru a ţine pe piaţă televiziuni doar pentru a-şi creşte influenţa politică, iar televiziunea publică este prin tradiţie moşia partidului de guvernământ, oricare ar fi el.
Emil Boc are impresia că îşi poate recăpăta credibilitatea dacă vine la TVR şi îşi recită monologul în compania prietenoasă oferită de televiziunea publică. Membrii de vază ai PDL ne privesc triumfători de la TVR, ca şi cum ţara ar fi ieşit din criză, salariile s-au aliniat cu cele din UE, iar partidul ar fi scăpat de toţi hoţii, şmecherii şi clienţii care-l populează. Televiziunea publică a devenit brusc televiziunea lor. Uneori fiindcă o invadează, alteori fiindcă realizatori oportunişti din TVR fac ceea ce făceau odinioară cu PSD: emisiuni cu dedicaţie pentru liderii PDL. Dacă ar fi fost altfel, Boc, Udrea şi Flutur n-aveau ce să caute în peisajul păşunist pregătit sâmbătă de TVR, fără să se întrebe de ce nu sunt acolo şi politicieni din alte partide sau fără să se întrebe dacă e bine să apară în orice decor doar pentru a fi văzuţi, fiindcă de aplaudat nu poate fi vorba.
Liderii PDL vor să recupereze timpul pierdut pe vremea când televiziunea publică era arena aproape exclusivă a PSD, vor să intre în caselor oamenilor cu orice preţ şi în cantităţi mari. Emil Boc şi oamenii lui n-au aflat că esenţele fine se găsesc doar în flacoane mici şi au uitat de principiile pe care le invocau în anii trecuţi, când TVR era condusă de un Alexandru Sassu, om care avea carnet de membru PSD. Democrat-liberalii vor cu orice preţ să se vadă, să se audă, să fie prezenţi, ca şi cum exerciţiul publicităţii gratuite ar putea înlocui performanţa. Propaganda lor foloseşte aceleaşi metode pe care opoziţia le pune în practică la Antene şi la Realitatea: îşi caricaturizează adversarii şi repetă mereu aceleaşi clişee. Alteori deleagă persoane credibile, eventual specialişti, analişti politici sau economici, care simpatizează cu ideile lor, le susţin în faţa publicului şi fac aşa-numitul „transfer de credibilitate”.
Mogulii Realităţii şi Antenelor au adăugat însă la aceste tehnici de propagandă şi altele, pe care au avut ocazia să le experimenteze cu succes în ultimele campanii electorale. Cea mai folosită este „regula inamicului unic”, pe care o pun la lucru în fiecare zi pornind de la ipoteza că Băsescu este cel mai dăunător produs al politicii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi. Repetând la nesfârşit fragmente ale declaraţiilor lui Băsescu scoase din context şi aducând cohorte de specialişti independenţi pentru a demonstra în fiecare zi acelaşi lucru, într-o manieră din ce în ce mai primitivă, mogulii şi oamenii lor reuşesc să-i manipuleze cu uşurinţă pe cei neinformaţi şi chiar să-i facă să-şi schimbe părerea pe cei care au dileme.
Hitler vorbea în acelaşi fel despre Churchill cum vorbesc oamenii mogulilor despre Băsescu. Churchill era pentru Hitler „beţivan, poloboc de vin, mincinos”, fiindcă doar aşa putea funcţiona propaganda. „Orice propagandă – scria în Mein Kampf – trebuie să-şi stabilească nivelul intelectual în funcţie de cea mai de jos capacitate de înţelegere a auditoriului. Nivelul său intelectual va fi deci cu atât mai jos cu cât masa de oameni ce trebuie convinsă este mai mare.” Folosind această axiomă şi aceleaşi metode ca mogulii, TVR nu face decât să-i credibilizeze pe aceştia.
