O biografie atipică a fostului preşedinte american George Washington, un remake modern după „În căutarea timpului pierdut”, dar şi un volum despre evoluţia celei mai teribile boli a omenirii, cancerul, sunt printre cărţile care au primit în acest an Premiul Pulitzer.
Premiul pentru literatură de ficţiune i-a revenit anul acesta prozatoarei Jennifer Egan pentru romanul „A Visit from the Goon Squad”, care este în mod asumat un remake de secol XXI al celebrului „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust. Scurgerea sinuoasă a timpului, crize de identitate, viaţa cu toate schimbările şi surprizele ei sunt temele abordate de Egan. Cu acelaşi roman, prozatoarea în vârstă de 48 de ani a câştigat anul acesta şi premiul National Book Critics Circle.
La secţiunea dramaturgie Pulitzer-ul i-a revenit lui Bruce Norris pentru comedia „Clybourne Park”, prezentată de cronicarii americani ca fiind o simpatic de ireverenţioasă abordare „a rasismului şi a afacerilor imobiliare”. Acţiunea se întinde pe mai multe decenii, începând în anul 1959 când un cuplu de albi îşi vinde casa aflată într-o suburbie a oraşului Chicago locuită de tipul clasic de americani mic-burghezi unei familii de negri spre oroarea vecinilor. Actul doi se petrece în aceeaşi casă în 2009 şi, deşi timpurile s-au schimbat, mentalitatea americanilor pare să fi rămas pe loc. Piesa a fost considerată de critică foarte comică şi provocatoare tocmai pentru că încalcă toate regulle corectitudinii politice.
George Washington şi Abraham Lincoln, eroi de Pulitzer
La categoria istorie, premiul i-a revenit lui Eric Foner, profesor la Universitatea Columbia, pentru lucrarea intitulată „Un proces fierbinte: Abraham Lincoln şi sclavagismul american”. Cartea pune pe tapet o hibă din biografia eroului american Abraham Lincoln. În mod ciudat, în pofida faptului că a fost un aprig aboliţionist al sclaviei, Lincoln a refuzat să acorde drepturi umane şi cetăţeneşti populaţiei de culoare. Departe de a-i găsi scuze lui Lincoln, istoricul american analizează atitudinea politicianului în contextul epocii războiului de secesiune când sentimentele majorităţii americanilor erau profund rasiste.
Tot un „părinte fondator” al Statelor Unite face şi obiectul cărţii premiate cu Pulitzer la categoria „biografie”: „Washington: O viaţă” de Ron Chernow. Biograful pune în mod surprinzător modul misterios şi taciturn în care se comporta George Washington pe seama faptului că eroicul personaj era complet ştirb. Când a ajuns preşedinte, Washington nu mai avea decât un dinte lucru ce l-a împiedicat să ţină discursuri publice de teama ironiilor ce le-ar fi însoţit, este de părere biograful. Dacă lucrurile au stat intr-adevar aşa, ar fi primul politician pe care problemele stomatologice l-au ajutat dat fiind faptul că a rămas în istorie ca o figură extrem de serioasă, nu atât iubit cât profund respectat pentru cuvintele puţine, dar măsurate şi pentru faptul că nu i se putea niciodată citi nici cel mai mic sentiment pe chip.
Pulitzer-ul pentru poezie i-a revenit poetei Kay Ryan pentru cartea „The Best of It: New and Selected Poems”, o antologie a celor mai bune poeme la care se adaugă unele nou-nouţe. Juriul a apreciat nu doar valoarea versurilor cât şi popularitatea poetei care „cu poemele ei mici şi scheletice” practică un soi de haiku modern.
La secţiunea non-ficţiune, premiul a fost adjudecat de Siddhartha Mukherjee cu o lucrare amplă intitulată „Împăratul maladiilor: Cancerul” care, după cum o spune şi titlul, analizează cea mai teribilă boală a omenirii şi evoluţia acesteia din Egiptul Antic până în zilele noastre. În carte apar ca „personaje” o serie de medici, de savanţi, dar şi de pacienţi celebri cum este cazul lui Alexandr Soljeniţîn care a suferit de cancer pe când era arestat în gulag şi care s-a vindecat în mod miraculos, sau al scriitoarei Susan Sontag.
Cine a fost Joseph Pulitzer
Acest premiu a fost stabilit prin testament de Joseph Pulitzer (1847-1911), faimosul patron al ziarelor St Louis Post Dispatch şi The New York World, american de origine maghiară pe numele lui adevărat Politzer József. Toată viaţa s-a aflat într-o aprigă competiţie cu magnatul William Randolph Hearst, stăpânul unui imperiu mediatic numit în consecinţă de presă „Hearst the First”, „Hearst Întâiul”, nimeni altul decât cel căruia Orson Welles i-a „dedicat” „Cetăţeanul Kane”, considerat cel mai mare film din istoria cinematografiei. Pulitzer a fost primul patron de presă care a vândut spaţii de publicitate în ziarele sale, dar şi un promotor al jurnalismului de investigaţie. Juriul care acordă Premiile Pulitzer este format din 102 persoane care trebuie să acorde 21 de premii, dintre care 14 pentru jurnalism, iar restul pentru operele literare şi muzicale ce au apărut în SUA în ultimul an. Fiecare premiu este de 10.000 de dolari, cu exceptia celui dedicat Serviciului Public care consta într-o medalie acordată unui ziar.
