Institutul Naţional pentru Îmbătrânire din SUA, împreună cu Asociaţia pentru Alzheimer vor publica noile direcţii joi, potrivit The New York Times. Boala este împărţită în trei stadii: faza în care demenţa s-a dezvoltat, o fază mediană cu uşoare probleme dar care permit realizare funcţiilor normale, şi cea mai recent descoperită, faza în care nu există niciun simptom evident, dar schimbările încep să se petreacă în creier.
„Redefinim boala Alzheimer şi o privim în alt fel decât a fost privită vreodată,” declară Creighton Phelps, directorul programului Alzheimer de la Institutul Naţional pentru Îmbătrânire. „Cred că vom începe să identificăm boala mai devreme şi mai devreme.”
În acelaşi timp, efortul de a diagnostica boala înainte să se transforme în demenţă profundă este reflectat într-un proiect de lege introdus în Congresul american luna aceasta, care ar crea coduri de cost specifice pentru diagnosticarea Alzheimerului, inclusive paşi ce implică discuţii între doctorii pacienţilor şi îngrijitorii acestora, pentru a-i ţine cât mai informaţi pe membrii familiilor.
Poate cea mai importantă adăugire în ghidul de diagnosticare se referă la metode care evaluează modificările creierului implicate în această boală, inclusiv scanări cerebrale şi teste ale lichidului cerebrospinal. Aceste metode măsoară aşa-numiţii biomarkeri, indicatori fiziologici care „trădează” predispoziţia cuiva la dezvoltarea demenţei, la fel cum colesterolul şi tensiunea indică posibilitatea unei boli cardiace.
Deocamdată aceste metode nu vor fi folosite la nivel extins, ci doar pe pacienţii înscrişi în teste clinice. Asta deoarece specialiştii nu pot încă standardiza rezultatele testelor.
„Încă nu ştim ce să le spunem oamenilor,” afirmă Dr. Steven DeKosky, decanul şcolii de medicină de la Universitatea Virginia.
Însă noile direcţii reflectă faptul că momentul în care ştiinţa va avea mai multe date concrete nu este foarte departe. Ele încurajează cercetarea astfel încât să se poată dezvolta medicamente ce atacă schimbările timpurii ale creierului şi să identifice oamenii care ar putea beneficia de asemenea medicamente când ele vor fi disponibile.
Pe termen scurt, cel mai mare impact este aşteptat în cazul celor care ating faza de mijloc, cu uşoare handicapuri de gândire legate de Alzheimer. Se aşteaptă ca oamenii să-şi întrebe doctorii dacă dau semne de asemenea disfuncţii, ce includ dificultăţi sau ineficienţe de memorie, atenţie sau alte facultăţi mintale, în stadiul în care sunt capabili, încă, de a funcţiona independent.
Se clarifică totodată criteriile de diagnoză pentru cei cu simptome de demenţă, distingând Alzheimerul de alte demenţe. Este subliniat, în acelaşi timp, faptul că primul simptom al acestei boli nu este întotdeauna pierderea memoriei, ci poate fi o schimbare de dispoziţie sau probleme lingvistice, percepţia spaţiului sau raţionamentul.
Despre Alzheimer
O boală puţin cunoscută în urmă cu câteva decenii, demenţa Alzheimer devine una din cele mai răspândite şi necruţătoare boli din vremurile noastre. În întreaga lume estimările spun că ar fi 18 milioane de pacienţi cu această boală şi că în următorii 15 ani numărul de bolnavi se va dubla din cauza fenomenului de îmbătrânire a populaţiei. În 2050, peste 52 de milioane de oameni vor fi afectaţi de Alzheimer.
Statisticile sunt alarmante dar întemeiate, în condiţiile în care în prezent, din zece pacienţi cu demenţă, doar doi sunt diagnosticaţi corect şi unul singur este tratat. Din păcate, boala nu este recunoscută de medici decât când răul s-a produs, în stadiile mediu şi sever când tratamentele sunt mai degrabă paleative decât curative. Speranţa de supravieţuire pentru aceşti bolnavi este de 1-2 ani.
În România, datele deţinute de Societatea Română Alzheimer evidenţiază că peste 150.000 de persoane suferă de această maladie şi peste 200.000 suferă de demenţa Alzheimer şi alte forme de demenţă. Având în vedere că o mare parte a bolnavilor nu sunt încă diagnosticaţi, se estimează că numărul total al persoanelor care suferă de Alzheimer ar putea ajunge la 350.000.
