Comedia începe cu un ritm ameţitor verbal, pe care îl susţine Rache McAdams, devenită pentru acest scenariu, semnat de Aline Brosh McKena, o producătoare foarte pasionată, care ar vrea şi ea o emisiune de succes, dar se alege cu una de dimineaţă, departe de a fi urmărită cu sufletul la gură, luându-i înainte toate celelalte posturi.
Pentru că i s-a acordat însă încrederea că ar putea totuşi să mai schimbe ceva (neştiind că totul era doar o capcană pentru ca să scoată formatul şi să-l înlocuiască fireşte cu talkshow-uri şi concursuri), fata vrea să demonstreze că se poate. De la prima întâlnire cu cei din redacţie încep problemele. Nimeni n-o bagă în seamă, vorbesc unii peste alţii, orgoliile sunt enorme, aşteptările pe măsură şi posibilităţile aproape nule. Prima măsură pe care o ia o să vă cucerească. Mai departe însă, va trebui să vină cu o soluţie genială. În textele cinematografice se pare că nu atât noaptea e sfetnic bun, cât liftul, în care dacă nu rămâi ca în „Elevator”, poţi întâlni fiinţa iubită sau, în cazul dat, vedeta ideală.
Aceasta este întruchipată de Harrison Ford, cândva prezentator de ştiri cu multe mofturi, devenit între timp un tip extrem de ciufut, care nu vrea decât să profite de contractul său extra-bănos, să joace golf şi să nu mai fie nevoit să intre pe sticlă. Numai că se pare că huzurul lui s-a încheiat o dată cu venirea la cârmă a programului ambiţioasei Becky Fuller. Ea găseşte o chichiţă în înţelegerea semnată cu reţeaua TV şi, prin urmare, s-a dus dulcele profit al legendarului Mike Pomeroy. De remarcat întâlnirea accidentală a celor doi, când tânăra e plină e entuziasm, iar el este ironic şi flegmatic, aşa cum se mai întâmplă şi în realitate, deşi cu toţii ne-am dori să dăm doar teleaşti fermecători pe micul ecran şi în carne şi oase, precum era Tudor Vornicu. Pentru spectatori este o ocazie să descopere care sunt subiectele la mare preţ şi dincolo de Ocean, sportul fiind pe primul loc şi mai apoi a şaptea artă, cu latura sa de tabloid.
Pentru cei care îşi pot permite, e momentul să ia notiţe în cazul în care pot pune condiţii la angajare. Cum ar fi platoul cu fructe exotice şi plasma din biroul cabină, ca la teatru. Desfăşurătorul emisiei de dimineaţă nu seamănă cu cel rafinat al francezilor, retransmis pe TV5 şi anume „Télématin” al lui William Leymergie. Deşi mai apare câte o reţetă, care devine esenţială la urmă, şi care cu siguranţă o să vă tenteze (se cheamă Frittata, o omletă cu multe ingrediente şi un strop de dragoste). Mofturile celor care apar prin bunăvoinţa tubului catodic includ şi refuzul de a pronunţa anumite cuvinte, care li se par ridicole.
Prezentatoarea vine la şedinţa de redacţie cu bigudiurile în cap, ceea ce, automat, ne aminteşte de subiectul exploatat pe larg de Cârcotaşi, cu ştirista noastră fetiş. De remarcat că într-o ţară ca America, unde pare că tinereţea este principala obsesie, gazdele de la prima oră sunt trecute de mult de vârsta a doua chiar, şi au totuşi un succes indiscutabil. Probabil şi prin faptul că nu sunt schimbaţi toată ziua bună ziua. Comentariile dintre cei doi, care parcă se urăsc chiar mai tare decât fetele din „Totul despre sex” ori Ginger Rogers cu Fred Astaire, sunt foarte credibile. Apare şi o idilă în spatele camerelor de luat vederi, pentru că regizorul este nimeni altul decât autorul adorabilului „Notting Hill”. Subiectele care aduc puncte par a fi cele periculoase, caraghioase, chinuitoare pentru cei care le filmează sau le relatează. Nu degeaba ajung atât de mulţi clienţi pe canapeaua psihanalistului, care precis ar găsi şi o explicaţie, nu neapărat măgulitoare.
MORNING GLORY
comedie / sua, 2010
1h 42min.
regia: Roger Michell.
cu: Rachel McAdams, Diane Keaton, Harrison Ford, Patrick Wilson, Rick Younger, Mike Hydec.
distribuit în România de Ro Image 2000
