În timp ce o serie de ţări occidentale se confruntă cu creşterea grupurilor neafiliate, în Est Biserica şi-a recâştigat poziţiile prin opoziţia la comunism.
Un grup de matematicieni din Statele Unite ale Americii a realizat un studiu şocant, bazat pe datele furnizate de mai multe recensăminte. Cercetătorii au realizat un model matematic cu ajutorul căruia au „prezis” că religia organizată va dispărea sau va fi redusă la cote nesemnificative în nouă ţări. Este vorba de Australia, Austria, Republica Cehă, Finlanda, Irlanda, Olanda, Noua Zeelandă, Canada şi Elveţia.
60% din cehi nu au afiliere religioasă
Cercetătorul Richard Wiener arată că în Olanda 40 la sută din populaţie este neafiliată din punct de vedere religios, iar în Cehia numărul celor care au declarat că nu au afiliere religioasă a ajuns la 60 la sută. Cercetătorii spun că persoanele care se declară neafiliate din punct de vedere religios nu sunt neapărat atei sau necredincioşi, ci, pur şi simplu, persoane care consideră că le este mai util să nu fie afiliate nici unei biserici decât să fie membre ale unui cult religios. Fenomenul se manifestă chiar şi într-una dintre ţările profund catolice, precum Irlanda, unde procentajul celor neafiliaţi a crescut de la 0,04 % în 1961, la 4,2 % în 2006.
Leonard Horvath: Rădăcinile fenomenului, în mişcarea husită
Studiul nu face nici un fel de referire la ţările din estul Europei, cu excepţia Cehiei, însă a stârnit deja comentarii intense şi în România. Cercetătorul clujean Leonard Horvath, specialist în istoria mentalităţilor, istoric de religie calvină, crede că acest fenomen are rădăcini profunde. El afirmă că dezvoltarea economică şi cea democratică pot produce un anumit grad de anarhie în societate. Istoricul susţine că fenomenul sporirii grupurilor neafiliate este mai puternic în ţările protestante: „Nu este deloc surprinzător că procentajul neafiliaţilor este cel mai mare în Cehia. În fond, acolo a început Reforma, prin mişcarea lui Jan Hus, iar aceste tradiţii dăinuie de-a lungul secolelor”. Horvath remarcă şi faptul că Europa se confruntă cu un fenomen tot mai accentuat al migraţiei. În acest context, istoricul crede că creşterea grupurile neafiliate în Irlanda poate fi explicată şi prin migraţie. În 1961 Irlanda era o ţară periferică, săracă, neatractivă pentru străini. În 2006, lucrurile stăteau tocmai pe dos.
Leonard Horvath a identificat şi momentul în care a apărut acest fenomen. El spune că în Europa pietatea religioasă a început să piardă teren după anul 1850, adică după momentul în care cancelarul german Otto von Bismarck a reuşit să subordoneze Biserica Statului în Prusia, apoi în Imperiul German. De asemenea, Leonard Horvath crede că apariţia acestor grupuri neafiliate poate să însemne şi o migrare a religiei către sfera privată şi afirmă că studiul ar fi fost mai interesant dacă ar fi luat în calcul şi ţări precum Polonia ori Ucraina, unde Biserica a fost principalul refugiu împotriva atomizării sociale impuse de regimul comunist. „În Polonia, Biserica Catolică şi-a recâştigat rolul pe care îl avea înainte de instaurarea comunismului, iar prin faptul că a existat Papa Ioan-Paul al II-lea se bucură de un prestigiu şi mai mare decât înainte. În Ucraina, avem cinci milioane de greco-catolici, în condiţiile în care acest cult a fost interzis de Stalin. Vorbim aici de o regenerare, de o resurecţie, nu de o creştere a grupurilor neafiliate”, a spus istoricul clujean. Pe de altă parte, în cazul României, el crede că acest fenomen al grupurilor neafiliate va afecta Biserica Ortodoxă, care a neglijat o lungă perioadă de timp implicarea socială.
O viziune apocaliptică
La rândul său, preotul greco-catolic din Cluj Mircea Marţian aduce în discuţie revelaţia biblică: „Această creştere a grupărilor neafiliate este o confirmare a viziunii apocaliptice, care relatează că lucrurile se vor petrece exact în acest mod în care se întâmplă acum”.
Pe de altă parte, preotul spune că faptul că grupurile neafiliate rămân în sfera spirituală arată că omul este, deopotrivă, o fiinţă religioasă şi una socială. Mircea Marţian a adus în discuţie şi faptul că aceste mişcări spirituale oferă mult mai mult spectacol decât bisericile tradiţionale. „În fond, noi, adepţii bisericilor tradiţionale, nu oferim spectacol, ci o poveste simplă, povestea lui Christos.”
Însă, chiar dacă grupurile neafiliate câştigă teren, Mircea Marţian este optimist în privinţa cultelor tradiţionale: „Dacă un om îşi trăieşte credinţa, dacă este catehizat, el nu va fi atras de astfel de grupuri”.
Scepticism accentuat
La rândul său, teologul ortodox Radu Preda este rezervat faţă de „predicţiile” matematicienilor:
„Astfel de analize sunt, ca toate statisticile, utilizabile cu o mare doză de scepticism. Să nu uităm că teza principală a secularizării, din zorii modernităţii deja, a fost extincţia religiei. Faptul nu s-a produs, «revenirea lui Dumnezeu» fiind fenomenul cel mai surprinzător al începutului de secol XXI.
În ceea ce priveşte România, şi aici geografia religioasă are o dinamică aparte. Fie că vorbim despre variaţiile demografice, de migraţiile temporare sau de raportul sat-oraş, avem în ultimele două decenii o serie de mutaţii, care însă nu pot fi interpretate de o manieră absolută, în favoarea sau în defavoarea credinţei. Sigur, anumite tendinţe există, liderii religioşi trebuind să le ia în seamă, dar de aici şi până la «pierderi» religioase mai este un drum destul de lung. Acest fapt nu ne împiedică să constatăm că nu toate ţările Europei de Est au ieşit la fel din perioada ateismului de stat al dictaturii comuniste. Ireligiozitatea Cehiei este un capăt al scalei, la celălalt aflându-se ţări profund religioase precum Polonia catolică sau România ortodoxă. Sunt, aşadar, pentru un realism nuanţat”.
