Update 13.04.2011
Acum trei zile, Alex Găvan şi echipa sa de alpinişti au ajuns în tabăra de bază a muntelui Kangchenjunga, stabilită la 5470 de metri altitudine. Din nefericire, a nins foarte mult de când au sosit aici, o situaţie destul de nebişnuită pentru această altitudine. Ba în prima seară chiar a tunat şi a fulgerat, condiţii care i-au amintit lui Alex de expediţia din Gasherbrum 1, Pakistan. Zapada abundentă creşte pericolul avalanşelor, situaţie care a obligat echipa să nu plece spre tabăra 1, stabilită la 6200 de metri, mai ales că au de depăşit o porţiune dificilă de gheaţă.
Update 04.04.2011
„Suntem la Ramza, la 4615 metri altitudine, dar încă nu am zărit vârful Kangchenjunga, care este plasat în spatele unor vârfuri înalte de peste 6000 de metri. Ca de fiecare dată când trec de 4000 de metri simt o uşoară ameţeală şi de aceea evit mişcările bruşte, şi nu stau niciodată cu capul în jos. Din experienţă ştiu că o să-mi revin repede. Vom sta aici două sau trei zile, ca să ne obişnuim cu altitudinea. Ninge de ieri, când am sosit aici şi a nins intens toată noaptea. Aşa că ne-am trezit de mai multe ori să scuturăm corturile de zăpadă. De pe versanţii învecinaţi au curs câteva avalanşe, însă din fericire tabăra noastră este pusă la loc sigur. Cea mai mare parte a echipamentului este încă la trei zile în urmă noastră. Azi am reuşit să trimit mai departe doar trei butoaie. Himalaya e întotdeauna o provocare logistică să ajungă totul în acelaşi timp în tabăra de bază.”
Update 30.03.2011
„Prima zi de trekking. Potecă tipic himalayană pentru altitudinea asta: când pe punţi deasupra apei, când suspendată pe versanţi şi abruptă de câteva sute de metri deasupra văii. Satele din regiune sunt arhaice, iar în zonă oamenii cultivă pe terase săpate în panta muntelui. Pe alocuri are aspect şi sunete de junglă. Azi am vazut şi o viperă. Este un peisaj uriaş în care aproape că mă pierd mental, dar cu care reuşesc să mă identific. Se lasă seara şi încă nu am ajuns la următorul loc de campare.
A doua zi a plouat torenţial toată noaptea şi dimineaţa până la prânz. Porterul care cară butoiul cu echipamentul pentru camping şi trekking a plecat fără să anunţe, aşa că s-a apelat la soluţia pe care orice profesionist adevărat ar fi gasit-o: un banal celofan tras peste cap şi peste rucsac. După doar câteva ore porterii s-au oprit în satul tribului Tamang Kheban (1700 m) şi nu a fost chip să îi convingem (deocamdată) să meargă mai departe. Am parcurs mai puţin de jumătate din distanţa planificată pentru astăzi.”
Update 28.03.2011
„Astăzi au sosit şi porterii în Tharpu, dintr-un sat aflat la o zi distanţă de noi”, spune Alex. „Printre ei sunt şi femei, deoarece este dificil să găseşti îndeajuns de mulţi bărbaţi. Expediţia noastră va avea nevoie în final de aproximativ 45 de porteri. Deocamdată încă împachetăm ce avem de luat cu noi. Plouă musonic la Tharpu, în fiecare după-amiază. Alpiniştii au vizitat şcoala din localitate, care nu are nici curent electric, nici geamuri la ferestre. Iar podeaua este numai pământ bătătorit. „În jur de 200 de copii cu energie cât pentru 14 optmiari stau înghesuiţi în doar câteva camere”, ne-a precizat Alex din îndepărtatul Nepal.
Alex a plecat din Khatmandu spre tabăra de bază în urmă cu două zile şi a zburat la Bhadrapur, în estul Nepalului, un oraş extrem de umed din mijlocul junglei şi aflat la o altitudine de doar câţiva metri deasupra nivelului mării, nu departe de graniţa cu India.
„Deşi am lăsat geamurile de la Jeep închise şi am purtat permanent baticul tras pe faţă, timp de două zile am fost intoxicaţi de praful de pe drum, care şi-a făcut loc în bagajele noastre cu o consecvenţă demnă de invidiat”, spune Alex.
Aşa au ajuns în regiunea Ilan, celebră pentru ceaiurile sale. Acum cei patru alpinişti au început deja să ia altitudine relativ repede, acum aflându-se în satul Tharpu, la aproximativ 1300 de metri altitudine. Tharpu este locul de unde mâine se va pleca mai departe către poalele muntelui Kangchenjunga.
Alex Găvan a ajuns la Kathmandu, capitala statului Nepal. În premieră pentru un român, Alex va încerca să escaladeze vârful himalayan Kangchenjunga (8586 m), al treilea ca altitudine de pe planetă. Împreună vom urmări pas cu pas aventura în care Alex şi cei trei colegi ai săi, un polonez şi doi italieni, vor porni peste doar câteva zile.
Iată primele impresii de la Kathmandu:
„În prima zi m-am odihnit după orele epuizante de zbor”, spune Alex. Kathmandu are mari probleme cu energia electrică, pentru că uneori rămâne fără curent electric timp de 48 de ore. Un bun motiv pentru alpinişti să doarmă cât e noapte de lungă şi să se odihnească înainte de expediţie. Alex s-a chinuit în zadar să mănânce ceva după ora 10 seara, pentru că magazinele şi restaurantele sunt închise.
Cei mai mulţi alpiniştii nu şi-au făcut încă apariţia în Kathmandu, semn că sezonul de căţărare este încă la început. Nici măcar în localul Tom&Jery, locul în care aceştia se adună, Alex nu a găsit alpinişti.
A doua zi
Ieri au sosit cei doi camarazi din Italia ai lui Alex. Ei sunt Mario Panzeri şi Antonello Martines, doi alpinişti foarte experimentaţi în Himalaya. De asemenea, tot ieri Alex a primit şi echipamentul de escaladă de la Bucureşti. Ultimul alpinist care se va alătura astăzi echipei este polonezul Pawel Michalski, împreună cu care românul a urcat pe vârful Gasherbrum 1 (8.068 m) în anul 2007.
Rămâi cu romanialibera.ro pentru a afla mai multe detalii despre cum evoluează expediţia alpinistului român.
Sponsorii si partenerii expediţiei sunt:
Main partner: 
Media Partners: 
