Când vine vorba de roboţi, Japonia este o superputere, notează site-ul de tehnologie Spectrum.ieee.org. Totuşi, de ce nu poate folosi Japonia roboţi ca să repare reactoarele distruse de la centrala de la Fukushima?
Dacă cineva ar vrea să trimită roboţi în centrala de la Fukushima, cea mai mare provocare ar fi să pătrundă în clădire, explică un expert în robotică de la Virginia Tech, Dennis Hing. Cercetătorii sunt permanent interesaţi să găsească noi modalităţi de deplasare a roboţilor, să-i facă să meargă mai uşor pe terenuri accidentate, folosind roţile, creând picioare sau combinând cele două variante, spune Dennis Hing. „Mediul accidentat în care se află aceste reactoare, unde sunt grinzi prăbuşite şi resturi împrăştiate, face ca accesul să fie foarte dificil”, susţine expertul în robotică.
O altă problemă este controlul. Roboţii ar trebui să fie ghidaţi de oameni, iar reţeaua de comunicare este o altă provocare. Nu te poţi baza pe comunicarea wireless, pentru că este riscant, atunci când ai pereţi groşi din beton şi mult metal. O alternativă ar fi ca robotul să fie teleghidat printr-o telecomadă cu cablu, dar se pierde mobilitatea. „Chiar şi cu fibră optică, coordonarea este o problemă la o distanţă mai mare de 2 kilometri”, explică profesorul de robotică Henrik Christensen, de la Georgia Tech, Atlanta.
Şi mai este şi radioactivitatea din zonă, care poate distruge microcipurile, senzorii şi procesoarele, dar şi să altereze informaţiile, susţine Spectrum.ieee.org.
Dacă vrei să creezi un robot adaptat condiţiilor de la Fukushima, ar trebui să arate ca un dinosaur, explică directorul Centrului de Cercetare Robotică (CRASAR), din Texas. În afară de dimensiune, o altă problemă ar fi, în acest caz, operaţiunile pe care le-ar putea desfăşura. Ar trebui să fie capabili să închidă şi să deschidă valve, să activeze pompe şi să ţină furtunuri cu apă, care să răcească reactoarele. Orice încercare de a folosi roboţi într-o problemă nucleară presupune multă inventivitate, improvizaţie, dar şi autoritate, arată profesorul de robotică.
Ce pot face roboţii la Fukushima?
Monitorizarea nivelului de radiaţii este principal sarcină a roboţilor la centrala nucleară niponă. Atunci când radiaţiile ating un nivel periculos pentru oameni, personalul nu mai poate intra în clădire.
Satoshi Takadoro, un membru al IEEE, cea mai mare asociaţie care sprjină dezvoltarea tehnologiei, susţine că există cel puţin un robot echipat cu camere de luat vederi şi senzori care măsoară nivelul radiaţiilor gamma şi al neutronilor. Robotul a fost proiectat de Institutul de Cercetare a Energiei Atomice din Japonia în 1999, după accidentul nuclear de la Tokai şi are 1,5 metri şi cântăreşte 600 tone. Se de plasează cu aproximativ 40 metri/ minut şi poate fi controlat până la o distanţă de 1,1 kilometri, prin unde radio.
Dacă va fi nevoie să aducem o cantitate mai mare de apă ca să răcim reactoarele, Japonia are roboţi care pot face asta, însă nu au fost proiectaţi să reziste la radiaţii, explică profesorul Tadakoro.
Cei doi cercetători din America sugerează că Japonia ar putea folosi vehicule aeriene nepilotate de oameni, UAV-uri, ca să obţină imagini din interiorul centralei.
Totuşi, Statele Unite au anunţat că au trimis drona Global Hawk, iar compania de tehonologie iRobot a trimis roboţi care se deplasează pe teren.
În cazul unei urgenţe nucleare, oamenii pot apela la roboţi, aşa cum s-a întâmplat în cazul dezastrului de la Three Mile Island, din Statele Unite, şi la Cernobîl, în Ucraina, Roboţii au monitorizat nivelul de radiaţii şi au fotografiat zona, dar atât, explică profesorul Gerd Hirzinger, director al Institutului de Robotică, parte a Centrului German Aerospaţial din Wessling.
De ce au cerut niponii roboţi din alte ţări, se întreabă Spectrum.ieee.org. În urma reglementărilor impuse după Al Doilea Război Mondial, Japonia nu are voie să exporte roboţi militari, explică Tadokoro. De aceea, roboţii japonezi nu au fost testaţi atât de mult, precum cei americani- iRobot şi Foster-Miller, folosiţi în Irak şi Afganistan.
