„Ţarul” de la CNCFR, Mihai Necolaiciuc, judecat în prezent în trei dosare penale pentru prejudicierea companiei cu sute de milioane de euro, a scăpat, în timpul guvernării PSD, de mai multe dosare penale. Unul dintre procurorii care l-a iertat pe Necolaiciuc este chiar actualul şef al Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Alexandru Macovei.
În 2004, Cătălin Macovei era procuror în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, instituţie care s-a transformat ulterior în Direcţia Naţională Anticorupţie. Astfel, în ianuarie 2004, Macovei dispunea neînceperea urmăririi penale faţă de Necolaiciuc, care era acuzat de abuz în serviciu în legătură cu achiziţiile publice de la CN CFR, luare şi dare de mită – pentru că i-ar fi dat şpagă fostului ministru Miron Mitrea o barcă cu motor pentru a-l menţine în funcţie.
Ancheta procurorului Macovei s-a rezumat în a-l crede pe cuvânt pe Necolaiciuc, care a declarat că nu a făcut parte din comisiile care se ocupau de achiziţiile publice, întrucât acestea se făceau prin Bursa Română de Mărfuri. Actualul şef al ANI a preluat, şi el, ca argument suprem al legalităţii achiziţiilor publice făcute de Mihai Necolaiciuc faptul că acestea erau făcute prin Bursa Română de Mărfuri. Patru ani mai târziu, procurorii DNA de la Secţia de combatere a infracţiunilor conexe celor de corupţie fac însă o demonstraţie, în două rechizitorii prin care l-au trimis în judecată pe Necolaiciuc, din care rezultă că fraudarea achiziţiilor publice la CN CFR s-a făcut tocmai prin Bursa Română de Mărfuri (BRM).
În urma verificărilor făcute de DNA s-a constatat că BRM nu era acreditată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi că nici o instituţie publică nu putea face achiziţii publice prin această bursă.
Cine făcea jocurile la Bursa Română de Mărfuri
Procurorii DNA au stabilit că, deşi, teoretic, achiziţiile se făceau prin Bursa Română de Mărfuri, practic, deciziile în privinţa câştigătorilor erau controlate chiar de autoritatea contractantă, adică CN CFR în cazul de faţă. Aceste aspecte nu fuseseră deloc verificate de procurorul Cătălin Macovei.
În rechizitoriul din 2008 prin care Necolaiciuc a fost trimis în judecată pentru mai multe abuzuri, procurorii arată: „CNVM-ul şi-a exprimat punctul de vedere conform căruia în perioada 2001-2003 BRM nu a fost supusă supravegherii şi controlului CNVM, întrucât nu a funcţionat ca societate de bursă în accepţiu¬nea legislaţiei specifică de capital, aflându-se succesiv în terme¬nele de autorizare acordate de legislaţia în continuă schimbare.”
În calitate de autoritate contractantă sau „ordonator”, conform terminologiei BRM (persoană juridică ce ordonă efectuarea unei licitaţii), CN CFR urma procedurile ce derivau din regulamentele interne ale BRM şi nu pe cele prevăzute de ordonanţa de urgenţă privind achiziţiile publice. De asemenea, BRM întocmea instrucţiunile pentru ofertanţi tot pe baza condiţiilor de calificare stabilite şi a garanţiilor solicitate de CN CFR, precum şi a indicaţiilor pentru modul de prezentare a ofertei ce trebuiau să fie elaborate tot de CN CFR, se arată în rechizitoriu. Din cuprinsul regulamentului reiese în mod evident faptul că, în realitate, „regulile jocului” le făcea autoritatea contractantă, „care înainta BRM doar documentele pe care le considera de cuviinţă,” mai spun procurorii.
