Au trecut peste 31 de luni de când Klaus Iohannis a ajuns la Cotroceni și, ca om de dreapta, mă întreb: ce politici liberale a promovat acest președinte? Și, dacă aș fi membru al PNL, m-aș gândi: cum a contribuit Iohannis la dezvoltarea partidului care l-a propulsat în fruntea României?
Fapt este că primul lucru pe care l-a făcut Klaus Iohannis după ce a ajuns președintele României a fost să o impună pe doamna Alina Gorghiu la conducerea PNL. Rezultatele s-au văzut: partidul a reușit contra-performanța ca, după trei ani de catastrofală guvernare Ponta, să piardă alegerile, să întărească PSD și să lase Executivul pe mâna unui infractor. A pierdut 1,5 milioane de voturi, în condițiile în care, în 2008, PNL a beneficiat de sprijinul a 1,27 milioane alegători, iar PDL de peste 2,2 milioane. Repet: peste 1,5 milioane de alegători au părăsit partidul în decurs de opt ani și după trei ani de regim pesedisto-uselist.
Al doilea element major în relația dintre PNL și președintele Iohannis: susținerea candidaturii lui Cristian Bușoi la primăria Capitalei și promulgarea fără obiecții a legii alegerilor locale, care a menținut prevederea ca edilii să fie aleși într-un singur tur. Desigur, și partidul liberal – prin Mihai Voicu și susținătoarea sa, Alina Gorghiu – au uriașa lor parte de vină în menținerea articolului privind alegerea primarilor. Dar Klaus Iohannis era, în primăvara lui 2015, în plină ascensiune și eu cred că își putea impune punctul de vedere. Finalul acestui set de decizii jalnice: doamna Firea este primarul Bucureștiului.
Al treilea element: bătălia dură pe care Klaus Iohannis și PNL, aliați cu turnătorul din fruntea BNR, au dus-o în 2015 împotriva reducerii fiscalității. Cred dânșii că oamenii de dreapta vor uita de acea atitudine și nu vor face o comparație cu promulgarea, fără obiecții, a populistei legi a salarizării bugetarilor? Nici măcar Dragnea nu a îndrăznit să spună, așa cum a spus Iohannis, că această lege crește "salariile românilor", de parcă toți ar munci la stat și ignorând faptul că mediul privat așteaptă autostrăzi și căi ferate modernizate, nu noi beneficii acordate unor funcționari obtuzi și inamovibili.
O notă specială pentru guvernarea tehnocrată, impusă de Klaus Iohannis: în 2016, eu am fost un critic dur al acestui Executiv, dar azi, când PNL și USR îi înfing cuțitul în spate lui Dacian Cioloș, aș spune că a fost bine că România a scăpat, fie și doar pentru un an, de PSD. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă Ponta era cel care controla politic propunerile pentru conducerea Parchetului General și DNA.
Klaus Iohannis a fost însă interesat să își impună oamenii la Externe și Apărare – un pensionar ceaușist a condus diplomația română, în anul 2016 – și l-a lăsat pe Liviu Dragnea să dețină controlul, de facto, asupra ministerului Dezvoltării. A fost o decizie care a influențat substanțial rezultatele alegerilor: fluxul de bani de la buget către buzunarele baronilor locali a rămas aproape neatins. Probabil că liderii PNL și-au dat seama de situație, dar doamna Gorghiu, complet obedientă în fața lui Klaus Iohannis și bună prietenă cu Liviu Dragnea, nu a protestat.
Singurele argumente puternice pe care le mai are propaganda președintelui Iohannis sunt intervențiile în favoarea statului de drept și linia politică externă, care a menținut un balans între alianța militară cu SUA și apartenența la UE. Desigur, privind spre PSD-ul corupt și apropiat Moscovei, putem spune că acesta este un câștig. Dar este suficient să justifice menținerea lui Iohannis încă cinci ani la Cotroceni? Cât de oneste au fost aceste demersuri?
Eu cred că liberalii – și cei cu carnet de partid și cei care se definesc drept "oameni de dreapta" – au înțeles jocul egoist pe care l-a făcut președintele României: a dat țara pe mâna PSD sperând ca guvernarea lui Dragnea să fie atât de catastrofală încât realegerea sa, în 2019, să se desfășoare fără probleme. Aici, în Statele Unite, am spune că între Dragnea și Iohannis are loc un meci de wrestling: adversarii țipă, se lovesc aparent spectaculos, dar totul e show, ei nu își fac nici un rău de fapt. Vor ca atenția publicului să fie concentrată pe ei, să nu apară concurența nici pe stânga, nici pe dreapta.
Pentru liberali a sosit momentul unei întrebări cruciale: dacă Klaus Iohannis va fi reales, va fi el de vreun ajutor pentru ca PNL să revină, în 2020, la guvernare? Eu, antreprenor și om implicat în susținerea unor politici de dreapta, cred că între mandatul lui Iliescu din anii 2001-2004 și cel al lui Iohannis nu sunt prea multe diferențe.
Economia României, sistemele de educație și sănătate, sunt încă adânc înrădăcinate în socialism.
Este nevoie de un președinte de dreapta, care să se bată zi de zi pentru schimbarea structurală a țării, nu de un ins care se lasă dirijat de către SRI și face înțelegeri murdare cu Dragnea.
