Judecătorii Curţii Supreme au decis, irevocabil şi definitiv, că verdictul dat în 2006 de CNSAS, cum că Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea, a fost unul corect. Liderii PNL nu văd însă în acest „detaliu” vreun risc de a fi afectată imaginea partidului, astfel că Voiculescu îşi păstrează funcţia de vicepreşedinte al Senatului.
Atât vechii colegi de alianţă ai lui Dan Voiculesu, social-democraţii, cât şi mai noii colegi ai acestuia, liberalii, nu sunt deranjaţi că, potrivit judecătorilor, Dan Voiculescu ar fi furnizat fostei Securităţi informaţii despre activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. La unison, liderii PNL şi PSD au susţinut că decizia de ieri a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi lipsită de relevanţă. „Cazul Voiculescu este un su-biect care, pentru ce se întâmplă în România în 2011, nu are relevanţă”, a declarat preşedintele PSD, Victor Ponta.
„Nu cred că este un subiect de relevanţă pentru că Uniunea Social-Liberală este o construcţie făcută între partide, nu între persoane. Este o chestiune individuală şi nu este principala problemă pe care România o are în acest moment”, a spus şi purtătorul de cuvânt al PNL, deputatul Mihai Voicu. În plus, tot la unison, liberalii şi social-democraţii au încercat să lege decizia în cazul Dan Voiculescu de trecutul preşedintelui Traian Băsescu şi de faptul că senatorul PC deţine un trust de presă „extrem de vehement împotriva actualei puteri”.
Prin urmare, nici o vorbă despre o eventuală sancţio-nare politică a liderului PC, astfel că acesta rămâne şi cu funcţia de vicepreşedinte al Senatului (funcţie cedată de liberali ca urmare a formării Alianţei de Centru-Dreapta) şi cu funcţia de preşedinte fondator al Partidului Con-ser-vator. În apărarea funcţiei de la Senat a sărit, de altfel, chiar preşedintele Camerei Superioare, Mircea Geoană: „E un subiect politic. Evident că aici, din punctul de vedere al Senatului, nu există consecinţe instituţionale (…) activitatea domnului Dan Voiculescu în conducerea Se-natului este practic neafec-tată de această decizie”.
Lipsa de pârghii instituţio-nale pentru a aplica sancţiuni în cazuri precum cel al lui Dan Voiculescu se explică prin ine-xis-tenţa unei legi a lustraţiei, lege care, după ce a fost tergi-versată ani în şir în Parlament, a fost declarată neconstitu-ţională.
„Disidenţii” din PNL
Puţine voci liberale s-au încu-metat ieri să spună că imaginea partidului va fi afectată de asocierea cu Dan Voiculescu şi colaborarea acestuia cu Secu-ritatea. „PNL ar trebui să solicite cel puţin ca domnul Voiculescu să se retragă din funcţia de preşedinte onorific al PC, pen-tru că altfel imaginea alianţei va avea de suferit”, a declarat pentru RL istoricul Marius Oprea, membru al PNL. Ideea unui pas înapoi din viaţa publică a fost vehiculată şi de Ludovic Orban, cu menţiunea că, în opinia acestuia, cazul Voi-culescu nu ar afecta imaginea PNL. Nu la fel sunt văzute lucrurile de Adriana Săftoiu: „Eu l-aş parafraza pe domnul Crin Antonescu, care spunea în cazul Mona Muscă, în 2006, că nu e nevoie de verdictul vreunei instanţe, ci doar de un nume conspirativ şi un angajament pentru ca Mona Muscă să fie exclusă. Tot domnul Crin Antonescu spunea atunci că în PNL nu e loc pentru trădători şi trădaţi”.
Ping-pong cu sesizarea
Senatorul PC Dan Voiculescu ar putea fi cercetat pentru fals în declaraţii şi uz de fals deoarece, în momentul depunerii candidaturii pentru un fotoliu parlamentar, a dat o declaraţie pe proprie răspundere cum că nu a colaborat cu Securitatea. „Vom vedea motivarea instan-ţei şi dacă ne autosesizăm. Poate face CNSAS sesizare”, a precizat pentru RL Dana Tiţian, consilierul procurorului gene-ral. De la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ni s-a comunicat însă, prin intermediul purtăto-rului de cuvânt, că „în principiu” instituţia nu mai are, prin noua lege, atribuţia imperativă de a sesiza procurorii în cazul celor care au semnat declaraţii pe proprie răspundere contra-zise ulterior de instanţă. „E prematur de spus dacă vom sesiza sau nu Parchetul”, au mai spus reprezentanţii CNSAS, cu menţiunea că aşteaptă şi ei motivarea ICCJ.
Între timp, Dan Voiculescu a anunţat că dosarul său se va tranşa la CEDO şi a susţinut că din „uriaşul balon de săpun umflat propagandistic în ul-ti-mii cinci ani” privind cola-borarea sa cu Securitatea nu ar mai fi rămas decât că i-a comunicat directorului său, de la întreprinderea de comerţ exterior, că un cetăţean austri-ac îl presa să fugă din ţară. „Acest episod nu are, în mod evident, nici o legătură cu Secu-ritatea. Toate celelalte acu-zaţii au fost considerate nefondate de Justiţie, iar cine le va mai invoca va răspunde civil şi penal!”, a ameninţat Voiculescu.
Lupta CNSAS-Felix
2006 – CNSAS a stabilit că Dan Voiculescu a fost colaborator al Securităţii. Acesta a contestat decizia la Curtea de Apel Bucureşti.
Iunie 2007 – Curtea de Apel a suspendat procesul şi a trimis dosarul la Curtea Constituţională. Februarie 2008 – CCR a admis excepţia invocată de Voiculescu şi a stabilit că CNSAS nu mai poate da verdicte de colaborare, ci magistraţii.
2008 – CNSAS a cerut instanţei să constate că Voiculescu a fost colaborator al Securităţii.
5 februarie 2010 – Curtea de Apel a admis acţiunea CNSAS şi a stabilit că Voiculescu a fost colabora-tor. Decizia este menţinută prin hotărârea de ieri a Curţii Supreme.
Pe cine a turnat
Curtea de Apel Bucureşti a notat, în motivarea deciziei din 5 februarie 2010, că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate în scopul „rezolvării unor sarcini de contraspionaj”, însă era privit cu suspiciune de comunişti, pentru că avea un trai peste nivelul obişnuit. În 1970, Voiculescu a fost recrutat cu numele conspirativ „Mircea” pentru a furniza informaţii despre cetăţeni străini, dar în 1971 s-a propus scoaterea lui din reţea. Între 1973 şi 1975, sub numele conspirativ „Felix”, Voiculescu a semnat o serie de note referitoare la cetăţenii străini cu care intra în contact, la rudele sale care au fugit din ţară şi la un coleg de serviciu. C.C.
„Colegii mei trebuie să judece foarte bine ce contează mai mult: o alianţă cu PC, din care eu nu văd prea multe de câştigat, sau viitorul pe termen mediu şi lung al PNL.” MARIUS OPREA, istoric, membru al PNL
