Fundaţia Timişoara ’89 s-a transformat, în ultimii ani, într-un autentic spital al săracilor din oraşul de pe Bega, şi este primul aşezământ filantropic de acest gen din ţară. Zeci de persoane aflate la anaghie şi-au găsit un adăpost temporar în camerele special amenajate în imobilul de pe splaiul Nicolae Titulescu nr. 2 şi primesc mâncare, medicamentaţie şi consiliere psihologică gratuite până la rezolvarea problemelor şi eventuala angajare într-un loc de muncă.
„De-a lungul timpului, acest staţionar a fost tranzitat de câteva sute de persoane, care au avut un moment mai prost în viaţă. Au stat de la câteva zile, până la câteva luni sau chiar un an, apoi şi-au rezolvat problemele şi au plecat. Vorbind metaforic, noi întindem o mână celor ce sunt în pericol să se înece, îi resuscităm şi apoi îi lăsăm să plece. Nu o să vă vină să credeţi, dar şi intelectuali de ţinută au apelat la ajutorul nostru când viaţa le-a întors spatele. Un avocat care, la un moment dat, şi-a pierdut familia şi agoniseala de-o viaţă a venit la noi. S-a reabilitat, însă atât de mult s-a ataşat de fundaţie, încât a rămas să ne ajute ca jurist, cu două ore pe zi”, ne-a declarat Petru Ilieşu, coordonatorul „Spitalului săracilor” din Timişoara.
Ajutor pentru săraci
La ora actuală, în „saloanele” Fundaţiei Timişoara ’89 sunt internate 23 de persoane, însă, zilnic, aici servesc masa peste 60 de săraci ai oraşului, cerşetori, copii ai străzii şi familii de ţigani. „Primim în fiecare zi 15 porţii de hrană caldă de la Cantina Socială, însă nu este mâncare suficientă şi o mai înmulţim noi. Unora nu le convine acest lucru, spun că n-o să mai vină, dar a doua zi îi văd din nou la masă”, spune asistentul social Elvis Tudor, care ţine o evidenţă strictă a persoanelor internate.
„Unii muncesc cu ziua în oraş, iar seara se întorc iar aici. Din păcate, avem şi bolnavi care nu se pot deplasa, în Secţia de convalescenţi, pe care trebuie să-i îngrijim la pat”, mai spune Elvis Tudor, care evaluează medicamentaţia oferită săracilor la câteva mii de euro pe an.
„Mulţi dintre cei care vin aici au nevoie de consiliere psihologică, pentru că sunt cu moralul la pământ. Nu-şi găsesc de lucru, au diferite boli cronice, probleme cu familia. Discutăm cu ei şi încercăm să le redăm încrederea în forţele proprii”, ne explică psihologul Andreea Bunduri. Principalii parteneri ai Adăpostului de tranzit, cum este denumit acest proiect social, sunt Primăria Timişoara, U-Assist (SAS) Suedia, care contribuie lunar cu suma de 825 de dolari, Calivita International, Cantina Socială, AJOFM Timiş, Spitalul Municipal şi Spitalul Judeţean, care trimit cazuri în convalescenţă, Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, care ajută asistaţii la rezolvarea actelor de identitate, dar şi Clubul Rotary Timişoara şi Rotary Emmen, din Olanda. Bugetul anual atras din finanţări şi sponsorizări este de peste 50.000 de euro.
