În mod tradiţional, principala însuşire a funcţionarului român pare să fie ţâfna. Iar printre cei mai ţâfnoşi sunt angajaţii Biroului pentru Străini din Cluj. Aceşti domni par să fi descoperit reţeta autismului social perfect.
Spre deosebire de ceilalţi funcţionari, care sunt obligaţi, măcar din când în când, să intre în contact cu viaţa reală, angajaţii Biroului pentru Străini par să leviteze în lumea lor, în care intră în contact doar cu străinii aflaţi în România.
Dacă aceşti străini au ghinionul să fie cetăţeni ai unei ţări care nu este membră a Uniunii Europene, atunci au dispărut şansele lor să fie trataţi ca fiinţe umane. Exemplul cel mai clar este cel al studenţilor tunisieni din Cluj, cărora angajaţii Biroului pentru Străini nu le-au comunicat faptul că pot să obţină permise de şedere chiar dacă nu şi-au plătit taxele de studiu.
Şi asta deşi România Liberă a semnalat, în premieră pentru presa clujeană, încă din 16 februarie această situaţie. Angajaţii Biroului pentru Străini au considerat că această informaţie nu este suficient de importantă pentru sutele de studenţi tunisieni, pe care însă au continuat să îi preseze şi să îi amendeze, pe motiv că nu şi-au pus actele în ordine, din cauza revoluţiei din ţara lor.
