Cum câştigi în instanţă o dobândă de 2,5%

Deşi OUG 50 a fost practic desfiinţată, clienţii încă au şanse să obţină clauze mai bune în justiţie.

Contractul dintre client şi bancă este legea părţilor sau este supus revizuirii judiciare? Tribunalul Neamţ susţine prima variantă, dar Curtea de Apel din Bacău a răsturnat decizia şi a mers pe varianta a doua în cazul deschis de Marius Ioan Culbece împotriva uneia dintre cele mai mari bănci din România. Motivarea instanţei poate servi drept ghid de argumentaţie pentru clienţii care se consideră nedreptăţiţi de bancă. Iată ce principii a reţinut instanţa condusă de judecătorul Cezar Ştefănescu:

>>Tribunalul Neamţ a respins acţiunea reclamantului motivând că acesta a achiesat la condiţiile acordării creditului de către pârâtă, drept pentru care clauzele nu pot fi considerate abuzive. (În realitate) puterea judecătorească poate interveni ori de câte ori clauzele contractuale contravin legii.

>>Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator.

>>Chiar în situaţia în care banca s-a împrumutat de pe piaţa interbancară, împrumutul fiind în euro, dobânda se calculează la EURIBOR, care a cunoscut o depreciere continuă, indiferent de perioada în care se calculează indicele de referinţă scăzând cu 4-5 procente de la data încheierii contractului de credit.

>>Datorită scăderii dobânzii de politică monetară de către BNR, în mod constant au scăzut şi dobânzile la depozitele constituite în monedă euro sau în lei pe care trebuie să le plătească banca.

>>Rezerva minimă obligatorie a scăzut constant de la 40% la data încheierii contractului până la 0% în prezent, pentru pasivele cu valoare reziduală mai mare de doi
ani de zile.

>>Rezolvarea acestui litigiu nu se poate rezuma doar la rambursarea creditului, aşa cum apreciază instanţa de fond, ci la adoptarea de către bancă a unei poziţii caracterizate prin bună-credinţă, ce se poate realiza doar prin cenzurarea dreptului de a modifica în mod unilateral şi abuziv prevederile contractului.

>>Împrumutatul nu ştia şi nici nu putea şti în mod rezonabil decât faptul că dobânda curentă este variabilă în funcţie de indicele EURIBOR, LIBOR sau BUBOR, dar nu putea şti şi că aceasta ar cuprinde şi alte elemente nespecificate în contract (…). În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos, conform căreia obligaţia împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului, adică indicele EURIBOR şi dobânda fixă de 1,5 procente.