Harghita și Covasna iar au primit doar resturi de la Dragnea, cu toate că UDMR s-a făcut preș ca de-obicei. Mă întreb cât se vor mai lăsa prostiți votanții maghiari de-o mână de profitori care atârnă la fiecare guvernare doar spre folosul propriu? Oare drapelul ăla secuiesc de-l tot oferă diverși șmecherași pe la întâlniri de vodevil le-o ține de foame?
UDMR a ratat momentul în care putea demonstra că e un partid de dreapta veritabil la instalarea Guvernului Tudose. Au preferat să facă același joc de alcov și să-și ia în văzul tuturor niște palme peste ceafă de la liderii de mâna a doua din PSD. Asta după ce ei crezuseră că s-au înțeles cu Dragnea. Și marele partid etnic a ajuns să fie pe aceeași treaptă cu niște pambuccieni nevertebrați. Așa au votat cu două mâini noul Guvern Tudose. Am tot urmărit să văd care sunt beneficiile acestor slugărnicii. Când colo, Harghita și Covasna au rămas tot acolo unde sunt de ani de zile de când îi tot reprezintă UDMR, adică pe ultimul loc la finanțări pentru dezvoltare. Sper să fie mulțumiți că se face un stadion la Alexandria. Dar steagul secuiesc rezistă. E cel mai bun pretext pentru liderii politici de etnie maghiară să-și justifice existența.
Doar asta e țara în care partidul care a câștigat cu sloganul „Mândri că suntem români” se bazează pe sprijinul UDMR în Parlament, iar liderii politici ai maghiarilor sunt mulțumiți pentru că lor le merge bine. Așa cum Liviu Dragnea și-a construit o avere impresionantă în cel mai sărac județ, la fel și liderii maghiari sunt din ce în ce mai bogați într-un ținut din ce în ce mai amărât. În timpul ăsta, „Drujba lui Dumnezeu” taie în continuare și face bani grei.
Sunt convins că atât maghiarii, cât și românii din Harghita și Covasna vor același lucru: locuri de muncă plătite decent, acces la educație și sănătate de calitate și investiții pentru dezvoltarea uriașului potențial turistic al zonei. Dacă s-ar întâmpla toate acestea, discursurile naționaliste din ambele tabere ar rămâne fără susținători. Oamenii au parte însă de același teatru ieftin. De prea mult timp.
Rar am văzut ceva mai penibil ca intonarea imnului secuilor de un cor de pitici de grădină care abia scot capul din iarba proaspăt cosită. Chiar dacă teatral și studiat, gestul lui Iohannis cu drapelul României a fost unul remarcabil. Un semnal important pentru limitele în care se poate discuta cu liderii etnicilor maghiari. În continuare, mă aștept ca tonul acelei discuții să fie păstrat și atunci când UDMR va încerca să guverneze alături de actuala opoziție. Altfel, rămânem în același banc prost.