Efectele distrugătoare ale drogurilor sunt cunoscute de toţi oamenii, mai ales de adolescenţii care au parte de multe seminarii şi discuţii cu tema prevenirea consumului de droguri. „Frecvenţa maximă a consumului de droguri (atât în România, cât şi la nivel european) se întâlneşte în intervalul de vârste 20-29 de ani”, spune psihiatrul Emilian Voiculescu.
Totuşi numărul dependenţilor creşte în fiecare an, mărindu-se considerabil dacă ţinem cont şi de „noul trend”- etnobotanicele.
De ce?
Întrebarea „de ce te-ai apucat de droguri ?” primeşte aproape de fiecare dată acelaşi răspuns de la consumatorii de droguri; „fiindcă toţi prietenii mei o făceau”.
Se pare că anturajul, tentaţia străzii şi senzaţiile promise sunt principalele motive pentru care tinerii încep să se drogheze. „De la 17 ani am început să consum droguri, mergeam în cluburi şi prietenii mei consumau aşa că m-am apucat şi eu”, îşi începe povestea Alex, unul dintre tinerii care s-a înscris în programul de reabilitare oferit de fundaţia Teen Challenge din Bucureşti.
Dar cauzele sunt mult mai complexe decât răspunsurile pe care le oferă dependenţii. Uneori adevăratele motive nu le cunosc nici ei sau pur şi simplu nu vor să le recunoscă pentru că este mai simplu să dai vina pe cineva decât „să recunoşti că problema este la tine”.
Fiecare poveste marcată de apariţia drogurilor începe cu presiunea negativă a anturajului care impinge o persoană spre drog. Dar dacă ne gândim că nu toate substanţele provoacă dependenţă de la prima administrare, atunci influenţa prietenilor nu explica de ce consumul continuă chiar şi după prima încercare, spune psihiatrul Emilian Voiculescu.
„Adesea după discuţii mai amănunţite putem constata că o parte importantă dintre consumatori relatează preexistenţa unor stări şi conflicte psihologice ale căror efecte sunt ameliorate de drog. Astfel putem spune că unii consumatori se autotratează folosind drogul sau încearcă să tragă atenţia celor din jur”, explică psihiatrul.
Alex recunoaşte că timp de doi ani obişnuia să consume toate tipurile de droguri, de la heroină la etnobotanice pentru că „nu vroiam să văd realitatea, nu o suportam şi mă drogam. Şi de acolo a început toată nenorocirea”.
Zi de zi în chinuri
În momentul în care o persoană începe să consume droguri începe să se dezvolte o dependenţă de ordin fizic, dar şi psihic. Dacă cannabisul şi cocaina provoacă episoade despresive sau psihotice, substanţele „etnobotanice” şi heroina au cele mai grave efecte deoarece afectează persoana într-un timp foarte scurt.
„Te detaşezi aşa şi începi să devii nepăsător, nu îţi mai pasă de nimic din jurul tău, există o stare pe care nu o pot explica. Slăbeşti mult pentru că heroina îţi taie pofta de mâncare, dacă mânânci vomiţi. Imediat cum îţi faci doza este ca şi atunci când un om bolnav are nevoie de un medicament ca să se facă bine şi după un timp nu mai ai aceleaşi senzaţii ca la început, pur şi simplu îţi iei doza ca să poţi fii pe picioarele tale, ca un om normal pentru că te usucă, îţi ia toată vlaga din tine”, explică băiatul.
După ce a devenit dependent, Alex a pierdut încrederea familiei care ajunsese să avertizeze fiecare musafir să îşi păzească geanta pentru că s-ar putea să rămână fără bani. Şcoala a abandonat-o pentru că furase ceva de acolo şi îi era ruşine de profesori, iar sinuciderea i se părea singura cale prin care ar putea să scape de chin. Doar după mai multe tentative nereuşite a realizat că are o problemă şi a acceptat ajutor.
„Era să mor de multe ori din cauza drogurilor, supradoză, dar am ţinut-o doi ani de zile aşa. Ziua dormeam, noptea colindam străzile şi am avut numerose tentative de sinucidere pentru că nu mai suportam viaţa. Nu mai suportam nimic, nu mai suportam realitatea nu mai puteam să râd, dacă nu mă drogam nu mă mai suportam. Tot timpul mă gândeam că de unde o să mai fac rost de bani. În familie numai certuri, i-am făcut să sufere. Noaptea coşmaruri şi mi-am dat seama că nu mai pot continua şi tot încercam să îmi iau viaţa.” povesteşte Alex.
Dezintoxicare şi procesul de reabilitare
„Atunci când nu mai consumi, totul este extraordinar de dureros. Nu mai poţi să dormi, te dor toate oasele încontinuu, dureri musculare peste tot. Îţi curg ochii, ai frisoane, îţi este frig non-stop şi nu poţi să mănânci nimic”, spune un fost dependent.
Tratamentul este un proces îndelugat şi dureros la început şi pot exista multe recăderi. Primul pas în acest sens este dezintoxicarea care trebuie urmată de intrarea într-un program post-cură în care consilierea psihologică este foarte importantă.
„Tratamentul nu poate şterge drogul din mintea pacientului, ci il face pe acesta să capete mai mult control asupra drogului în particular şi asupra propriei vieţi în general. Adesea în discuţiile cu pacienţii compar acest proces cu invăţatul mersului pe bicicletă: oricât de bine am şti să mergem, există mereu posibilitatea să cădem, ceea ce este diferit este că nu ne prăbuşim la fiecare metru şi chiar dacă mai cădem nu inseamnă că ne spargem de fiecare dată capul.”, explică psihiatrul.
Mulţi pacienţi ajung să renunţe la droguri, însă acest lucru nu înseamnă că nu vor mai consuma niciodată. Iar în acest proces de reabilitare, familia joacă un rol decisiv. Pentru că dacă foştii dependenţi vor avea pe cineva alături care să le ofere ajutorul, tentaţia drogului va fi mult mai mică.