Început în 1982, drumul naţional dintre Orşova şi Moraviţa nu a fost terminat nici până în prezent. Din banii plătiţi pe reparaţii se putea construi o autostradă.
Lucrările au început în 1982, când s-a pus problema strămutării drumurilor din Clisura Dunării, afectate de construirea hidrocentralei de la Porţile de Fier. Lucrările au fost stopate în 1989 şi au fost reluate mult mai târziu”, îşi aminteşte povestea drumului naţional DN 57, din Clisura Dunării, Cornel Marţincu, preşedinte al Institutului de Proiectare în Transporturi Rutiere, Navale şi Aeriene IPTANA. Drumul în cauză porneşte la Orşova şi după 170 de km ajunge la Moraviţa, pe un traseu pitoresc, în bună parte pe malul românesc al Dunării. An de an turiştii care traversează zona şi localnicii îşi rup maşinile în el şi se uită cu jind la malul sârbesc, pe care se află un drum naţional ca în palmă. La noi, ba mai cade o stâncă, ba se prăvale un mal, ba asfaltul este năpădit de cratere. În 20 de ani statul nu a găsit niciodată banii necesari terminării acestui drum, de altfel unul modest, pe două benzi. Singurele fericite sunt firmele de construcţii, care primesc de treabă şi sunt chemate de urgenţă să intervină când au loc alunecări de teren sau căderi de stânci. Mai de voie, mai de nevoie, la astfel de incidente, Compania de Autostrăzi bagă adânc mâna în buzunar pentru a plăti reparaţiile. Fără lucrările efectuate anterior anului 1989, DN 57 a înghiţit până acum 558 milioane lei (130 milioane euro), adică cam cât ar costa construirea de la zero a 30 de kilometri de autostradă.
După 30 de ani, doar la 70%
În 1989 şi apoi în 1992 statul a semnat cu firmele CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara SRL şi Forconcid SA Râmnicu Vâlcea două contracte pentru „apărare şi consolidare DN 57″ pentru 88 kilometri din drumul naţional în cauză. Deoarece zona este sensibilă, versanţii având în compoziţie rocă fisurată, cel mai înţelept ar fi fost ca statul să aloce banii necesari terminării lucrărilor, măcar cei necesari întreţinerii. „Este o nebunie să ai un drum naţional la care să nu îi faci lucrările de întreţinere. Costurile lucrărilor ulterioare de reparaţii cresc exponenţial”, explică un fost director al Companiei de Autostrăzi.
Nebunie sau nu, banii nu s-au alocat, iar malurile au început să cadă. „Sunt foarte multe zone care se surpă, iar lucrările de consolidare sunt foarte scumpe, depăşesc şi două milioane de euro într-o zonă”, spune el. Compania de stat nu a efectuat lucrările de întreţinere minime, cum ar fi drenuri, lucrări de descărcare a apelor, iar terasamentele au început să cedeze. Escalada costurilor cauzate de neefectuarea lucrărilor a făcut ca până în prezent pentru repararea celor 88 de kilometri să se fi cheltuit 580 milioane de lei.
Alţi bani urmează să mai fie înghiţiţi deoarece lucrările sunt doar la 70%. „Este greu de anticipat când se vor termina problemele cu acest drum”, spune Cornel Marţincu. Recomandabil este ca, în situaţia în care nu există bani de investiţii, Compania de Autostrăzi să stabilească zonele unde există pericolul altor alunecări de teren şi să intervină cel puţin acolo, urmând să le reia când finanţarea o va permite.
Costul final se apropie de un miliard de lei
Compania de Autostrăzi n-are idei privitoare la viitorul acestui drum, care nu este nimic altceva decât o gaură la bugetul de stat. „Termenul de finalizare a lucrărilor este estimat pentru anul 2012, în funcţie de alocările bugetare”, spune Liviu Costache, director general al companiei. Alocaţiile însă lipsesc, iar CNADNR a sistat contractele cu cele două firme „din lipsă de finanţare”. Până acum, lucrările au mers pe principiul „construieşti aici, alături se surpă”. Compania nu a recepţionat decât 94 de kilometri fărâmiţaţi în 18 tronsoane, fiecare cu o lungime cuprinsă între 1 şi 14 kilometri. Până inaugurezi alături, se strică ce ai făcut deja şi nu ai întreţinut.
Terminarea lucrărilor ar mai necesita 336 milioane lei, care nu se ştie când vor veni. Adăugaţi celor 558 milioane de lei deja cheltuiţi, costul final va fi de 894 milioane lei, în cel mai bun caz. Proiecte mai importante, precum Autostrada Bucureşti- Ploieşti sau Autostrada Transilvania nu au nici ele finanţare.
Cel mai probabil, DN 57 va continua ani buni de acum încolo să stea fără recepţie finală, înghiţind bani pentru repararea distrugerilor din anul precedent, spre bucuria constructorilor.
REPERE
1982 – anul începerii lucrărilor
70% – stadiul lucrărilor de reparaţii
130.000.000 € – suma investită până acum
