În urmă cu peste 20 de ani, Pete Eckert a orbit. Un medic îl diagnosticase, sec, cu retinită pigmentară, o boală degenerativă caracterizată printr-un defect de adaptare la întuneric, o îngustare a câmpului vizual şi scăderea acuităţii vizuale, care în multe cazuri duce la orbire. Aceasta nu l-a împiedicat pe Pete să se apuce de fotografie şi să uimească lumea cu operele sale.
„Nu am luat fotografia în serios decât în momentul în care mi-am pierdut vederea. Am pregătire în sculptură şi în design industrial. Întotdeauna am fost o persoană vizuală şi doream să studiez arhitectura la Yale, dar am început să orbesc. Din momentul în care mi s-a pus diagnosticul, mi-a luat doi ani să-mi revin şi să-mi dau seama ce vreau să fac. Pe atunci lucram ca tâmplar. Am început să muncesc din ce în ce mai puţin, de ajuns cât să-mi pot plăti chiria şi să cumpăr mâncare”, povesteşte pe propriul site Pete Eckert.
Prietena sa, Amy, l-a susţinut în tot acest timp şi între timp i-a devenit soţie, iar acum Pete se mândreşte cu o căsnicie de 24 de ani.
Pete a renunţat să mai meargă cu motocicleta, a făcut un MBA şi a obţinut centura neagră în arte marţiale. Împreună cu Amy s-a mutat de pe coasta de vest a SUA, pe coasta de est, în Connecticut, pentru a fi mai aproape de familia sa. A încercat să se angajeze la mai multe bănci, dar a fost refuzat de fiecare dată pentru că orbea.
Şi-a cumpărat un câine special antrenat pentru însoţirea persoanelor cu handicap, şi-a achiziţionat un strung şi a început să facă nişte ceasuri din lemn pe care le-a vândut. Însă, era destul de greu să se întreţină din această activitate.
Într-o zi a descoperit într-un sertar aparatul de fotografiat al mamei sale. Un Kodak din 1950. Amy i-a explicat lui Pete setările, iar Pete a început să fie din ce în ce mai atras de fotografie. Împreună au început să caute tot felul de cărţi despre primii paşi în tehnici de fotografie.
„Văd fotografiile cu ochii minţii. Văd fiecare cadru foarte clar, mă folosesc de sunete, de simţul tactil şi de memorie. Sunt mai mult un artist conceptual decât un fotograf. Influenţele mele vin din amintirile mele din trecut despre artă”, declară Pete Eckert.
Îşi face singur fotografiile şi le developează, cerând părerile asupra produsului final persoanelor care pot vedea.
„Vreau ca ele să se implice. Se creează o punte de legătură între persoanele care nu au probleme de vedere şi nevăzători. Vreau să fac parte din această lume şi să fiu acceptat”, adaugă Pete Eckert.
Fotografiile sale au fost răsplatite cu numeroase premii, inclusiv trofeul „Artists Wanted: Exposure 2008”. Pete Eckert se poate mândri cu fotografii expuse în numeroase galerii de artă.