„Ne adunăm astăzi în parcul Ioanid să celebrăm plecarea lui Mubarak”, mi-a spus la telefon dr. Saleh. „Am obţinut aprobare de la primărie pentru o oră.”
S-au adunat puţin peste 10 persoane. Aveau o atitudine relaxată, de parcă ar fi scăpat de un examen greu la facultate. Hassan, care are o agenţie de turism în România, se încălzea cu drapelul egiptean aşezat pe umeri. Alţii ţineau la vederea coli A4 bătute de vânt, pe care scriseseră la imprimantă: FĂRĂ VIOLENŢĂ AM REUŞIT SCHIMBAREA, BYE BYE MUBARAK, CONSTITUŢIE CORECTĂ PENTRU POPORUL EGIPTEAN şi ÎNŢELEPCIUNE EGIPTENILOR. Câţiva au început să cânte primele strofe din imnul ţării în limba arabă, spre deliciul jandarmilor şi jurnaliştilor prezenţi.
„În 10 minute intrăm în direct!” îi anunţă jurnalistă de la televiziune. „Ne adunăm aici şi vreau ca dumneavoastră să staţi mai în faţă, să vă pun câteva întrebări.”
Egiptenii din România îl vor pe Amr Moussa preşedinte în Egipt, un diplomat de carieră şi fost ministru de externe în perioada 1991 – 2001. Au încredere în el pentru că este egiptean get-beget, are familia acolo şi cunoaşte bine problemele ţării. În plus, este şi Secretar General al Ligii Arabe. Au încredere şi în armată, care a fost de partea poporului şi le pare bine că partidul democrat al lui Mubarak nu mai există.
„Acum avem dreptul să spunem ce vrem”, zice dr Saleh intrat în direct la televizor. „Oamenii vor salarii mai mari, un sistem sanitar mai bun şi să se formeze un guvern de tranziţie cât mai repede.”
Vor şi o constituţie nouă sau una modificată substanţial şi sunt nemulţumiţi că s-a pierdut urma conturilor lui Mubarak. De la Al Jazzera au aflat că mulţi dintre apropiaţii dictatorului sunt anchetaţi de un grup de avocaţi. Noul guvern le-a îngheţat conturile şi le-a interzis să părăsească Egiptul.
Ruşine Elveţiei
„Ruşine lui Obama şi statelor puternice din Uniunea Europeană, mai eles Elveţiei”, îmi spune Khaled Mekodad, un comerciant în complexul Europa. Khaled nu înţelege de ce i s-a permis lui Mubarak să îşi deschidă conturi în Elveţia şi de ce Statele Unite, Franţa şi Germania au tolerat regimul lui Mubarak doar pentru a-şi urmări propriile interese.
Dr. Alaa Elshorbagy, medic chirurg la Fundeni, îmi spune că noul regim militar egiptean nu exclude democraţia. „În fond, numeşte-mi tu o ţară unde democraţia este perfectă,” îmi spune Dr. Alaa.
„Mubarak a dus Egiptul la sărăcie. În timpul lui au fost scoase din ţară peste 3000 de miliarde de dolari. Avem agricultură, avem petrol, avem gaze naturale. Din turism s-au câştigat numai anul trecut 17 miliarde de dolari, deşi guvernul a declarat doar patru. Zilnic traficul pe Canalul de Suez aduce ţării un profit de 20 de milioane de dolari, dar cea mai mare parte din ei mergeau direct către cheltuielile prezidenţiale.”
Când întreb grupul adunat în jurul meu dacă relaţiile economice cu Israelul vor rămâne în picioare, privirile aţintite spre mine devin brusc serioase.
„Afacerile cu Israelul erau păguboase. Americanii ne-au impus să vindem Israelului gaze naturale cu 60% sub preţul bursei internaţionale. Aşa Egiptul pierdea într-un an între trei şi cinci miliarde de dolari.
„Şi pentru ce? Pentru ajutorul militar dat de americani, care nu era mai mare de 1,3 miliarde de dolari,” se întreabă Iosif Dimitrie, un egiptean creştin.
„Dar dacă gazul natural va fi exportat la preţul pieţei, noul guvern va face afaceri cu Israelul”, îi întreb eu?
„Da, bineînţeles,” îmi răspunde dr. Alaa.
