CORESPONDENŢĂ DE LA CAIRO
La vreo 30 km în deşertul de lângă Cairo, egiptenii bogaţi îşi construiesc un nou oraş: peste 20.000 de vile, în majoritate goale sau locuite câteva zile pe săptămână, vor fi în câţiva ani un paradis departe de mizeria şi haosul din capitală. Aici, revoluţia anti-Mubarak nu interesează pe mulţi.
Cairo pare un oraş rupt în două, şi la propriu, şi la figurat. Departe de Nil, de înghesuiala, sărăcia şi jegul din cea mai mare parte a capitalei, se înalţă un nou Cairo în plin deşert: un mic orăşel rezidenţial, cu vile de cel mult trei etaje, ordonate grijuliu pe străduţele cu palmieri, pline deocamdată de nisipul venit din deşert. Cele mai multe sunt neterminate sau nelocuite.
Pentru egiptenii bogaţi, New Cairo e un loc unde vin să se odihnească în weekend sau pur şi simplu e o formă de a-şi investi banii. Nu prea ai ce face deocamdată aici, deşi există câteva malluri, restaurante şi cafenele: e un paradis în construcţie, de aceea bogaţii preferă să locuiască încă în centrul capitalei Cairo şi să mai aştepte câţiva ani până se vor muta cu totul în New Cairo. Acolo au toate utilităţile şi serviciile la îndemână. Spre deosebire de zecile de mii de egipteni care protestează pentru a 15-a zi în piaţa Tahrir, în New Cairo revoluţia e privită distant sau în cel mai bun caz judecată la rece: foarte puţini vor să vorbească despre schimbarea regimului.
„Nu le pasă, pentru că bogaţii nu au de ce să se plângă”, râde ghidul nostru, Nasr. Într-o cafenea de la marginea autostrăzii care leagă New Cairo de capitală, oamenii privesc relaxaţi la televizor revoluţia din piaţa Tahrir, iar după 30 de minute de proteste schimbă canalul pe un MTV cu muzică pop egipteană.
Vile de jumătate de milion de dolari
„Mubarak e bun!”, ne zice un bărbat care lucrează în New Cairo, privind demonstrativ spre lanurile de vile care flanchează autostrada spre Cairo. Hany Muhamad, inginer de decoraţiuni pentru clădiri, estimează că în New Cairo sunt peste 20.000 de vile, iar preţurile variază între 350.000 şi 550.000 de dolari pentru o locuinţă luxoasă în noul orăşel. Egiptenii care îşi permit să trăiască aici sunt de obicei afaceriştii: cei care au magazine, restaurante, malluri în Cairo, dar şi afaceriştii cu terenuri şi imobiliare. Mulţi care cumpără vile aici nici măcar nu locuiesc în Egipt, ci lucrează în Kuwait sau alte ţări din Golf şi vor să aibă un loc asigurat aici, pentru ei sau pentru a-l lăsa moştenire copiilor. „În adâncul lor, cred că toţi îl urăsc pe Mubarak. Dar nu vor să vorbească, pentru că mulţi au şi afaceri cu guvernul aici. Eu cred că Mubarak ar trebui lăsat să-şi termine mandatul, să schimbe legile aşa cum a promis şi poate chiar va face ceva din toate lucrurile pe care le-a promis”, spune Hany.
Bancher: „Egiptenii au înnebunit! Cine să vină în locul lui Mubarak?”
Hussein este cu siguranţă un om înstărit: vicepreşedinte de bancă şi patron al propriei afaceri cu cabluri de oţel, este însurat de 9 ani cu o româncă de lângă Oneşti. L-am întâlnit în avionul care ne-a adus la Cairo. Revolta egiptenilor nu îi e pe plac şi nu pentru că are bani, ci pentru că el însuşi, precum mulţi alţi egipteni, a reuşit să o ducă bine sub Mubarak prin forţe proprii, după cum susţine el. „Da, Mubarak e un dictator, dar e un om bun! Egiptenii parcă au înnebunit! Înainte de el nu era nimic, nu aveam infrastructură, nu aveam economie. E corupţie, dar nu e aşa peste tot? Eu zic că Mubarak e mai bun ca Băsescu al vostru, cel puţin în ultimii doi ani”, spune Hussein.
În Egipt eşti liber să-ţi deschizi afaceri, sunt discoteci, baruri, tot ce vrei, zice Hussein, care cunoaşte însă şi reversul monedei: „E adevărat că foarte mulţi egipteni sunt săraci, pentru că sunt mulţi care muncesc pământul sau lucrează cu ziua, nu plătesc taxe, nu merg la şcoală”. Bancherul nu înţelege totuşi ce aşteaptă protestatarii din Tahrir în locul lui Mubarak: Nu există la ora asta un lider la fel de bun ca el. ElBaradei vrea să fie preşedinte? Păi el stă la Londra, ce treabă are cu Egiptul? Fraţii Musulmani sigur că vor să preia puterea şi să aducă legea islamică: să-ţi taie mâna dacă furi şi să te omoare cu pietre. Dacă pleacă Mubarak, care ţine armata în mână, cine va mai menţine ordinea?”.
La 15 zile după…
Piaţa Tahrir a fost din nou plină ochi, în a 15-a zi de proteste, pentru că egiptenii nu vor să scadă presiunea pe Hosni Mubarak. Oamenii au răspuns apelului lansat din Tahrir şi s-au adunat din nou cu zecile de mii. Se tem că preşedintele i-ar putea duce cu zăhărelul, trăgând de timp în loc să abandoneze puterea. Conform televiziunii arabe AlJazeera, circulă informaţia că Hosni Mubarak se pregăteşte să plece în Germania, pentru a-şi verifica starea de sănătate. Acesta a fost unul dintre scenariile de ieşire onorabilă din scenă pentru Mubarak, vehiculate în ultimele zile.
Studentă: Practic, Mubarak a căzut deja
Revoluţia din piaţa Tahrir a intrat însă pe o cale fără întoarcere, indiferent de ce spun cei care o duc bine sub regimul lui Hosni Mubarak. Hagar Ragab, studentă la Medicină, are 18 ani şi a fost deseori în piaţă, să protesteze. E atât de entuziasmată încât trebuie să o rugăm să coboare tonul, pentru că lumea se uită la noi pe strada Roxy, înţesată de magazine, din centrul Cairo: „Ce se întâmplă acum în Egipt era de neînchipuit înainte, schimbarea a venit deja. Tot sistemul lui Mubarak s-a dus de râpă, practic pentru el s-a terminat, chiar dacă nu pleacă acum, ci în toamnă la alegeri”. Cot la cot cu prietenul ei, Muhammad Mustafa, Hagar ne-a explicat ce l-a dus la pierzanie pe Mubarak: represiunea pe care a încercat-o în Tahrir. Până acum, au mai existat grupuri de egipteni care au protestat, dar oamenii de rând nu li se alăturau, de frică. „Acum a fost pentru prima oară când lumea nu a mai tăcut. Un oraş întreg s-a înfuriat când a început violenţa şi au venit alături de cei care protestau. Mubarak ne-a tratat ca pe nişte oi, a crezut că dacă omoară câţiva şi vedem sânge, ne vom speria şi vom fugi acasă. Nu renunţă nimeni!
Un prieten a dispărut pentru trei zile în timpul protestelor. L-am căutat peste tot, dar abia a treia zi l-am găsi într-o secţie de poliţie. Fusese bătut, terorizat şi nu mâncase nimic, ” spune Hagar.
