Operaţiunile de amploare ale procurorilor la graniţele României produc o stupoare fără precedent. Dar ceea ce este mai interesant încă nu s-a întâmplat. Înainte să dezvolt, să vedem care e tabloul. Dubele şi elicopterele Poliţiei îi încarcă de o săptămână pe cei mai prolifici cărăuşi ai tezaurului negru – vameşii şi poliţiştii de frontieră. În 20 de ani, nici o instituţie a statului nu a îndrăznit să se atingă de aceşti lumpeni ai economiei subterane, care, cu fiecare euro „capturat” de la contrabandişti, traficanţi de persoane şi fugari căutaţi de justiţie, au contribuit direct la structurarea minuţioasă a sistemului mafiot din ţara noastră.
Din acest punct de vedere, numai interese meschine sau o răutate funciară ne-ar împiedica să nu-i recunoaştem DNA-ului meritele cuvenite pentru premiera naţională la care asistăm.
Chiar şi aşa, momentul pentru deschiderea şampaniei şi a toastului în cinstea luptei şi lutătorilor anticorupţie nu a sosit. Iată, în schimb, cum ne vom putea da seama dacă operaţiunile DNA la porţile ucrainene şi sârbeşti ale României au de-a face într-adevăr cu impunerea legii la frontiere sau doar cu un spectacol de împerechere, imaginat de un Bucureşti excitat de perspectivele aderării la spaţiul Schengen în 2011.
1. Cea mai simplă întrebare: Siretul şi Moraviţa sunt începutul sau sfârşitul curăţeniei în vămi? Bunul simţ îmi spune că poveşti de succes similare ale corupţiei există peste tot. Aşadar, din bun simţ, în temeiul logicii şi pe baza informaţiilor care sigur există undeva, procuroii DNA ar trebui ca în următoarea perioadă să trimită elicoptere şi dube poliţiste şi la frontierele terestre cu Ungaria şi Bulgaria, dar şi în portul Constanţa, unde numai frauda de 60 milioane euro din cazul Baaklini-UCM Reşiţa, despre care România Liberă a scris pagini întregi, a scos la iveală potenţialul infracţional care fierbe la Marea Neagră. Dacă, în schimb, vom afla că operaţiuni de o atare amploare pe zonele respective nu au fost nici măcar predocumentate, putem bănui cine pierde şi cine a câştigat.
2. În ipoteza fericită, că DNA bagă băţul anticorupţiei în toate muşuroaiele de la punctele vamale, se mai ridică două întrebări: se va ajunge şi la chipiurile cu grade mari de la vârful Internelor? Cât de adâncă va fi ancheta? Va face cutremurul victime şi în conducerile instituţiilor de control fiscal? Doar timpul va lămuri aceste necunoscute. Până atunci, însă, cu toţii ştim că vameşul de rând nu cară tot teancul cu euro şi cu dolari acasă, doar „la copiii şi la nevasta lui”. Diviziune există şi în economia subterană, a muncii, ca şi a şperţului. Banii daţi de contrabandistul de ţigări şi de comerciantul de sclavie, care trimite femei şi copii la produs în UE, urcă – pornind de la ghişeul vameşului şi al poliţistului de frontieră – pe scara ierarhiei, la următorul şef, la următorul şef şi tot aşa, până la vârful vârfului, până la centru. Prin urmare, SRI, poliţiştii sub acoperire şi procurorii antrenaţi pentru anticorupţie n-ar avea cum să scape din harpon rechinii. Dacă va fi numai plevuşcă, vom ştii, din nou, cine pierde şi cine a câştigat.
3. O extensie interesantă pentru anchete judiciare de genul Siret şi Moraviţa ar putea-o constitui penetrarea de către procurori a mediului politic. Aici, bătălia pentru funcţii publice se dă de două decenii la vedere. Vămile nu fac excepţie. În teritoriu, primari, consilieri locali sau judeţeni, parlamentari locali, prefecţi, afacerişti agreaţi de partide vânează, cu prioritate, controlul subteran al punctelor de trecere a frontierelor. Cu toţii, şi prin toate mijloacele, caută să-şi planteze oameni cât mai loiali în posturi cât mai cheie. De ce ar face-o? Din patriotism, din responsabilitate socială, pentru un bine general pe care doar noi ne facem vinovaţi că nu le şi vedem? Mă îndoiesc. Contrabanda, din contră, înfloreşte, iar sume uriaşe, colectate la negru de angajaţi ai statului, sunt pompate în economia neagră, în finanţarea ilegală a partidelor şi în traficul infernal de influenţă care deschide şi cele mai ferecate uşi ale instituţiilor publice.
Rămâne de văzut cât de mult se va umfla acest moment al adevărului, care începe să înconjoare acum România, de la Siret la Moraviţa. Două-trei exemple şi o sperietură pe cinste, dar de moment, pentru şpăgarii mici ai statului nu vor fi suficiente. Cutremurul anticorupţie de la frontiere ar trebui însoţit de replici pe măsură şi în interiorul ţării.
