Când lumea se înghesuie să facă tot felul de comparaţii neghioabe între Ceauşescu şi Mubarak sau, şi mai excitant, între ultimul şi Băsescu, în aşteptarea marii revoluţii socialiste care nu mai vine, cel mai bun lucru este să explicăm de ce ne îndreptăm spre un regim de tip fascist sub noua coaliţie de stânga.
Dezbaterea academică privind găsirea unei definiţii complete, universal acceptate a fascismului este atât de complexă încât unii istorici s-au declarat obligaţi să admită că o asemenea definiţie pur şi simplu nu există. Ceea ce nu înseamnă că nu există trăsături pe care un observator raţional şi informat să le poată identifica pe loc ca fasciste, ci că nu există un set complet de astfel de trăsături. Pe aceste baze teoretice modeste se poate susţine cu argumente că noua coaliţie de stânga formată de Ponta, Crin şi Voiculescu (PC&V) se pregăteşte să introducă în România un regim de tip fascist.
Un regim fascist are nevoie de o Justiţie aservită. Ameninţările cu represalii nenumite proferate de Victor Ponta şi Marian Vanghelie la adresa procurorilor şi judecătorilor care au îndrăznit să îl aresteze pe baronul de Argeş, Constantin Nicolescu, sunt o indicaţie că, după cucerirea puterii, coaliţia PC&V îşi va subordona Justiţia, pentru care a rezervat două roluri: garantarea imunităţii oamenilor proprii şi vânătoarea opozanţilor politici după modelul practicat de Adrian Năstase, iniţiatorul fascizării României. Un regim fascist nu poate funcţiona într-un stat de drept şi de aceea PSD + PNL-PC vor bloca orice reformă care ar putea institui domnia legii şi le-ar ameninţa dominaţia.
Monopolizarea mass-media şi restricţionarea până la suprimare a libertăţii de expresie constituie o caracteristică evidentă a statului fascist. În România, are loc de ani buni o concentrare a „gurilor de foc” mediatice în mâinile câtorva personaje ale căror interese economice se întrepătrund cu cele politice. Presa independentă îşi pierde treptat caracterul de „masă”, fiind exilată în câteva publicaţii care nu pot concura cu marile trusturi mogulizate şi în noua presă online, inaccesibilă unei mari părţi a populaţiei.
Faptul că ziarul lui Dan Voiculescu duce de pe acum o campanie împotriva televiziunii publice este un indiciu că, după instalarea la putere a coaliţiei PC&V, inclusiv posturile publice de radio şi televiziune vor intra sub controlul aceluiaşi monopol. Regimurile fasciste tind să favorizeze o economie de tip corporatist. Acest lucru nu înseamnă că au tendinţa să dea guvernarea ţării pe mâna corporaţiilor, ci că deciziile economice se iau întotdeauna de un „corp” format din reprezentanţii statului, sindicate şi corporaţii, în vederea realizării Binelui Comun, al cărui garant este însă, întotdeauna, Statul.
Corporatismul este o formă de capitalism de stat. Procesul a început, de asemenea, sub Adrian Năstase. Faptul că Dan Voiculescu ţinteşte a doua funcţie în stat, că S.O. Vîntu şi-a pus întregul arsenal la dispoziţia acestei coaliţii şi că între coaliţia PC&V şi sindicate există o alianţă greu de negat ne arată înspre ce model se îndreaptă economia României. În ultimii doi ani, dinspre aceeaşi coaliţie au fost lansate baloane de încercare pentru a testa independenţa Băncii Naţionale, semn că, odată instalată la putere, coaliţia corporatistă va încerca să pună stăpânire pe maşina de tipărit bani. Corporatismul este calea ce deschide drumul instaurării statului cu adevărat providenţial, în care Statul joacă rolul divinităţii laice care îşi revarsă darurile sociale asupra celor pe care îi hrăneşte, îi îngrijeşte şi îi păstoreşte. Cu acest element social se închide cercul a ceea ce Mussolini a numit „sistem totalitar”, în care totul – de la viaţa economică la viaţa culturală şi personală – se întâmplă în interiorul statului şi nimic în afara lui.
Un al patrulea element caracteristic unui sistem fascist îl constituie demagogia xenofobă şi starea permanentă de război. Xenofobia se va manifesta din plin în momentul în care adâncirea corupţiei, degradarea Justiţiei şi a libertăţii economice ne vor aduce în conflict cu partenerii europeni şi americani. După identificarea inamicului din afară urmează însă, inevitabil, demonizarea inamicului din interior. Fascismul pretinde că se plasează dincolo de limitele înguste ale afilierii politice în numele salvării naţiunii (motivaţia constituirii PSD + PNL-PC). În acest caz, cine nu le este alături devine, din simplu adversar, un duşman al naţiunii care trebuie eliminat pentru a curăţa şi însănătoşi corpul Patriei. Iar vânătoarea de duşmani va fi, de asemenea, reluată de acolo de unde a lăsat-o Năstase: de la presa liberă şi intelectualii liberali şi conservatori.
