Comisia de anchetă a crizei financiare (FCIC), formată din şase senatori democraţi şi patru republicani, a prezentat la Washington rezultatele muncii sale din ultimele 16 luni: un volum de 576 de pagini.
19 zile de audieri publice, 700 de depoziţii ale martorilor, câteva milioane de documente: acesta a fost materialul avut la dispoziţie de comisia de anchetă. Rezultatul: un raport principal, semnat de cei şase senatori democraţi, şi două opinii de dezacord semnate de senatorii republicani. Raportul demo craţilor conchide că principalele cauze ale crizei financiare din 2008 au fost „omisiuni grave în reglementarea guvernamentală a sistemului financiar, incompetenţă corporatistă şi asumarea unor riscuri exagerate de către instituţiile financiare din Wall Street”.
Mai concret, vina este atribuită Comisiei Valorilor Mobiliare şi a Bursei (SEC), Băncii centrale a Statelor Unite (Federal Reserve), şi fostului preşedinte al acestei instituţii, Alan Greenspan, pentru aportul său la dereglementarea sistemului; „cei responsabili pentru reglementare au avut puteri ample în multe domenii, dar au decis să nu le folosească, pentru a proteja sistemul financiar”. Nici Ben Bernanke, succesorul lui Greenspan, nu scapă de critică, fiind acuzat că nu a prevăzut criza, în timp ce „răspunsul inconsecvent” al administraţiei Bush – care a salvat cu fonduri federale banca de investiţii Bear Stearns, nu însă şi corporaţia de servicii financiare Lehman Brothers – „a alimentat nesiguranţa şi panica pieţelor financiare”.
Concluzia raportului este că „criza a fost un rezultat al acţiunilor şi inacţiunilor umane, nu o greşeală a Mamei Natură sau a unor modele computerizate. Semnalele de alarmă au fost ignorate şi cei însărcinaţi cu paza sistemului financiar au omis să chestioneze, să înţeleagă şi să gestioneze riscurile inerente acestui sistem”.
Dezacord şi dezamăgire
Opiniile de dezacord ale senatorilor republicani nu acuză anumite persoane sau instituţii, ci atribuie erupţia crizei financiare conjuncturii globale – în speţă acumulării de capital în ţările asiatice, care a dus la investiţii ale acestuia în credite susţinute de ipoteci nerentabile, alimentând astfel bula creditării.
Steve Fraser, specialist în istoria economică americană, s-a arătat dezamăgit de rezultatele anchetei: „sunt şocat că tot ce s-a aflat din 2007 încoace despre sistemul financiar şi caracterul său incontrolabil a dat un rezultat atât de slab”, a spus acesta: „o schimbare fundamentală în politica financiară părea posibilă, dar până la urmă totul continuă ca până acum”.
Dispute politice
Michael Perino, profesor la facultatea de drept a universităţii St. John din New York:
„Tevatura produsă în jurul raportului face ca acesta să pară doar un capitol adiţional al certurilor politice de la Washington, şi nu o investigaţie serioasă. Rezultatul cel mai probabil va fi că raportul va fi pus pe un raft unde se va umple de praf”.
