Luxul în România este, în general, mai scump decât în Occident. Cât de adevărată este această opinie, de altfel foarte răspândită? O comparaţie realizată de RL, pe câteva produse de lux, scoate la iveală rezultate surprinzătoare.
MAŞINI
Pentru că dorinţa de a avea o maşină „tare” este pentru unii atât de puternică încât sunt dispuşi să trăiască într-o garsonieră doar pentru a-şi achiziţiona un astfel de bolid, am început comparaţia cu această categorie. Lexus este autoturismul de top al mărcii Toyota. Am căutat să comparăm preţul modelului LS 600hL, aşa cum apare el trecut pe pagina de internet a mărcii. În România, preţul înscris pe site este de 131 mii de euro pentru categoria Executive (care are doar dotările standard) şi 135 pentru pachetul Luxury. Surprinzător, în Germania maşina este mai ieftină decât la Bucureşti, având un preţ de 123.900 euro. Ana Maria Toma, de la departamentul PR al Toyota, recunoaşte că există clienţi nemulţumiţi de această diferenţă de preţ faţă de Germania, dar spune că acest fapt nu are de-a face cu politica pe care compania o are în România.
„Pur şi simplu, dealerii sau importatorii aflaţi pe teritoriul altor state din Europa au alte condiţii de negociere, unele mult mai bune decât cele pe care le avem noi. Noi nu putem negocia de pe aceeaşi poziţie ca şi cei din Germania sau Franţa, unde Toyota are o fabrică.” Într-adevăr, aceeaşi maşină dar cu dotări „President”, în Franţa costă cu 3.000 de euro mai puţin decât acelaşi autoturism cumpărat de la Bucureşti.
Lexus LS 600hL luată din ţară este mai scumpă chiar şi faţă de Bulgaria cu 10.000 de euro şi cu 5.000 faţă de Polonia. Aceeaşi marcă se vinde cu un preţ cu 10 – 15 mii de euro mai mare în statele vest-europene precum Spania sau Portugalia.
O situaţie asemănătoare se întâmplă în cazul autoturismului Porsche Cayenne Turbo care la Bucureşti se achiziţionează cu 129.000 de euro, iar în Germania cu aproximativ 12.000 euro mai puţin.
BĂRCI
„Lumea nu mai îşi ia casă, dar bărci?”
Afacerile cu bărci au intrat la apă pe timp de criză. Cel puţin aşa susţin reprezentanţii mărcilor „Monterey” în România. „Din 2008 încoace, piaţa este într-o continuă scădere. Dacă nu se vând maşinile, cum să se vândă bărcile? În România, atunci când a căzut piaţa imobiliară, totul s-a prăbuşit în cascadă. Oamenii au început să taie din bugetul pentru asemenea produse de lux”. Diferenţe de preţ destul de consistente există şi pe această piaţă de nişă. Dacă, o ambarcaţiune Monterey 194 F e luată din România la preţul de 39.000 euro la care se adaugă TVA, din Bulgaria aceeaşi ambarcaţiune poate fi achiziţionată pentru 29.000 euro plus TVA.
APARATE FOTO
„Mai bine ţi-l aduce cineva din SUA decât să iei din ţară”
În urmă cu un an, producătorii au anunţat preţul recomandat pentru apartul „Laica S2″ – 16.000 de lire. Acelaşi produs este comercializat în România cu aproximativ 200 euro mai scump. Piaţa aparatelor foto este în continuă creştere, în al treilea semestru al anului 2010 fiind de 10 milioane de euro. Dorina Margarit, reprezentanta companiei „F64″ care comercializează aparate foto şi accesorii, spune că „diferenţa de preţ între România şi Occident poate fi dată de TVA, acesta fiind diferit de la o ţară la alta. „Atunci când sunt stocuri mari, scad preţurile. Oricum, încercăm – mereu – să ne raportăm preţurile la cele din Occident.” Şi totuşi, variaţii de preţ există. Spre exemplu, o lentilă Canon – 200-500mm F2.8 am găsit-o în Anglia cu 450 de euro mai ieftină decât la Bucureşti.
CEASURI
„Nu cred în diferenţa de preţ de 30%”
Vânzările ceasurilor „Rolex” merg bine, iar afacerea este una profitabilă chiar şi pe timp de criză, spune Raluca Dobre, director de comunicare al companiei „Chronolink”, care aduce în ţară celebra marcă elveţiană. Raluca admite că, din cauza variaţiei mari a francului, ar fi trebuit să schimbe preţul ceasurilor chiar şi săptămânal. Nu au făcut-o pentru a nu pierde încrederea clientului. „Preţul se face după o strategie prin care accepţi că la un moment dat poţi ieşi pe pierdere pentru scurt timp dar pe termen lung vei merge pe profit.” Preţul ţine seama de TVA (în România 24%, în Austria doar 11%), taxe, curs valutar. I-am spus că un ceas Cosmograph Daytona, din aur roz, care în ţară costă aproximativ 30.000, euro l-am găsit în străinătate la preţuri cuprinse între 22.000 euro şi 25.000 de euro. Un Rolex, Cosmograph Daytona, din oţel şi aur galben, costă 14.300 euro, în timp ce pe un site francez, preţul este de 10.000 euro. Raluca Dobre spune că nu crede în aceste diferenţe de preţ şi avertizează că există posibilitatea de a ţi se vinde ceasuri second hand sau ca ceea ce se comercializează pe net să nu fie produsul original.
PARFUMURI
„Preţurile sunt impuse de distribuitorii autorizaţi”
Chiar dacă nu sunt neapărat produse de lux, parfumurile au generat multe discuţii pe forumurile de internet, mulţi fiind nemulţumiţi de preţurile din România. Am vrut să vedem dacă astfel de păreri sunt îndreptăţite. Pentru asta ne-am adresat companiei „Sephora” Marinopoulos” care comercializează o gamă foarte largă de parfumuri. Cristina Vasilescu, PR & Communication al companiei, s-a mărginit să ne precizeze că „majoritatea produselor din magazine nu sunt importate de către noi. Preţurile pe piaţă sunt impuse de distribuitorii oficiali ai brandurilor în România în conformitate cu politica fiecăruia de poziţionare.”
Făcând un tur prin mall-uri, am aflat că parfumurile comercializate în România sunt, în general, mai scumpe. La Bucureşti am găsit „Kenzo L’eau indigo” la 61 de euro, în Franţa – 40 euro; „CK Aqua Eternity” – 70 euro, respectiv 55 de euro; „Nina Ricci, Premier Jour” – 68 euro, respectiv 45 euro; „YSL Nuit de Homme” – 80 de euro, respectiv 62 de euro.
ACCESORII
„Preţurile variază cu 5% în plus sau minus”
Discuţia referitoare la locul de unde e de preferat să îţi cumperi produse de lux poate fi extinsă şi în domeniul accesoriilor. Ramona şi iubitul ei obişnuiesc ca, o dată la trei luni, să cumpere astfel de produse de lux în valoare de aproximativ 1.500 – 2.000 de euro, exclusiv din România. În urmă cu o săptămână şi-a cumpărat o poşetă model Palermo de la „Louis Vouitton” pe care a dat 3.250 de lei, iar partenerul ei a optat pentru un Pochette Bosphore pe care a dat 2.200 de lei. „Preţurile variază faţă de Occident cu 5% în plus sau în minus. Spre exemplu, în Anglia, preţul e mai mare cu 50-100 de euro la anumite accesorii”, ne-a precizat Raluca.
BIJUTERII
„În doi-trei ani, cei care cumpără de afară se vor reorienta”
Compania Chronolink importă, de asemenea, mărci cunoscute de bijuterii precum Boucheron sau Mikimoto. Afacerea nu este atât de înfloritoare ca aceea cu ceasuri pentru că – spune Raluca Dobre, director de comunicare – românii au început să se orienteze spre aceste produse doar de la începutul anilor 2000. O întreb dacă nu cumva un motiv îl reprezintă şi faptul că mulţi preferă să cumpere din Occident, unde preţurile ar fi mai atractive. Şi îi ofer un exemplu: Inelul Ava de la Boucheron, cu diamant alb, din aur alb, existent la preţul de 5.200 de euro este cu 800 de euro mai scump decât în oferta unui site francez dedicat accesorilor pentru nuntă. „Ştiu că se vehiculează ideea că mulţi români sunt snobi şi merg la Paris să îşi cumpere bijuterii, dar nu sunt de aceeaşi părere. E adevărat, sunt oameni de afaceri care călătoresc în străinătate, dar cred că dacă acasă va găsi o ofertă viabilă, aceeaşi români în doi-trei ani se vor orienta spre Bucureşti. Mă deranjează că aceia care cumpără de la Bucureşti acest lucru.”
Nu e loc de concluzii categorice
Analiza realizată mai sus nu este evident una exhaustivă şi nu are pretenţia de a pune diagnostice categorice. Ea a fost realizată şi plecând de la premisa că site-urile magazinelor din străinătate au fost de bună credinţă atunci când au afişat preţurile respective. Dincolo de dezbaterea referitoare la preţuri, rămân discuţiile contradictorii legate de calitatea acestor produse şi de o anumită neîncredere a celor care le cumpără. Mai mult sau mai puţin întemeiată.