Comparativ cu femeile, bărbaţii sunt mai vulnerabili faţă de pierderea slujbei şi le ia mai mult timp să-şi revină.
Certurile care apar în cuplu după ce unul dintre parteneri a pierdut slujba pot escalada până la divorţ. Şi, cum rata şomajului a ajuns la un nivel- record în ultimii şapte ani, în România s-ar putea ca şi rata divorţurilor să crească. Familiile în care au existat anterior neînţelegeri sunt cele mai expuse, arată specialiştii în terapie de cuplu. „Dacă partenerul a fost «valorizat» mai ales prin prisma jobului pe care îl avea, cel mai probabil că nu va exista toleranţă”, spune psihologul Alina Zevedei din Bucureşti.
Pierderea serviciului înseamnă pentru mulţi nu doar pierderea echilibrului financiar, ci şi scăderea statutului social, diminuarea rolului în familie. „Mai ales bărbaţii reacţionează destul de prost la pierderea jobului, întrucât majoritatea sunt copleşiţi de rolul pe care îl au în familie şi de faptul că «ei sunt cei care trebuie să găsească soluţii»”, exemplifică psihologul Anda Păcuraru din Bucureşti. Femeile sunt mai puţin frustrate de pierderea jobului, dar nemulţumirile se pot amplifica atunci când li se prelungeşte statutul de „femeie casnică”.
Ajustaţi-vă bugetul
O abordare „fructuoasă” în situaţii de acest gen ţine de concentrarea pe soluţii, cred specialiştii. „În primul rând, ar fi bine să discutaţi bugetul familiei, să vedeţi ce cheltuieli pot fi reduse şi cât timp vă puteţi descurca cu un singur salariu. Apoi, este important să vă păstraţi calmul şi să nu puneţi presiune pe celălalt, fiindcă riscaţi să îl descurajaţi şi mai tare”, recomandă psihologul Anda Păcurar din Bucureşti.
Maria (33 de ani) şi Damian (35 de ani), din Bucureşti, sunt un cuplu care experimentează a doua oară, în ultimii trei ani, o astfel de situaţie grea. „Când el şi-a pierdut slujba a doua oară, am simţit că înnebunesc. Pe zi ce trece, situaţia este tot mai rea: refuză să vorbim despre asta, nu îşi caută altceva de muncă, aşa că tot ce mi-a rămas de făcut este să tatonez eu terenul. Nici măcar nu mai vrea să socializăm. Crede că nimeni nu îl mai poate ajuta acum şi m-a rugat să îl las în pace”, îşi zice Maria oful.
În faţa pierderii unui job, oamenii tind să reacţioneze ca după oricare alt eşec. „Simt nelinişte, durere, furie, le este imposibil să controleze situaţia în plan real. Ba, mai mult, dezechilibrul în plan emoţional le poate afecta pragmatismul”, explică psihologul Matei Georgescu, conferenţiar la Facultatea de Psihologie „Spiru Haret”.
Din eşec în eşec
Situaţia în care căutările unui nou job se lungesc până la şase luni-un an, puteţi discuta cu partenerul despre coborârea standardelor. „Dacă partenerul este proactiv, merge în mod constant la interviuri, dar nimic nu se iveşte, puteţi discuta despre coborârea ştachetei. Dacă a fost, spre exemplu, director de vânzări, cu maşină, laptop, telefon plătit de firmă şi salariu bun, este destul de probabil să nu găsească oferte la fel de avantajoase precum cele de acum câţiva ani, dat fiind contextul economic”, exemplifică psihologul Alina Zevedei. O altă variantă ar fi să vă încurajaţi partenerul să pornească o afacere pe cont propriu, poate chiar plecând de la propriile pasiuni. Psihologul Matei Georgescu a observat că, uneori, eşecul în reechilibrare vine din „proiecţia incapacităţii celui aflat în suferinţă”. „Astfel de proiecţii negative pot împiedica un om să vadă soluţiile”, arată el.
Nu trimiteţi CV-uri în locul partenerului şi nu îl învinuiţi!
Specialiştii în terapie de cuplu susţin că unul dintre paşii greşiţi într-o ast¬fel de situaţie este să îi căutaţi partenerului de muncă. „Una este să îl ajuţi atunci când îţi cere în mod direct asta, alta este să te apuci să pui CV-uri în locul lui. Indirect, transmiţi mesajul «Tu nu eşti în stare». Iar dacă celălalt nu doreşte să vorbească despre această pierdere, nu îl obligaţi. Fiecare are perioada lui de doliu”, spune psihologul Alina Zevedei. Specialistul vă sfătuieşte ca în astfel de momente să vă lăsaţi partenerul să îşi asume responsabilitatea găsirii unui job, dar să vă arătaţi suportul. „Nu are rost să începeţi să prezentaţi oferte care vouă vi se par acceptabile, înseamnă să vă asumaţi un eventual eşec”, arată psihologul. Un alt comportament greşit este să îl învinuiţi pe celălalt că a pierdut locul de muncă, completează psihologul Dan Ivănescu, de la Clinica Medas. A vă sprijini partenerul rămas fără job înseamnă să îl ajutaţi să îşi exploreze resursele personale.
