Portughezii sunt chemaţi duminică la urne pentru a-l alege pe viitorul preşedinte al ţării într-o perioadă dificilă economic, iar cursa electorală este dominată de actualul şef al statului, Cavacao Silva, cotat cu prima şansă şi chiar cu posibilitatea de a câştiga un nou mandat din primul tur, potrivit NewsIn.
Preşedintele în exerciţiu, Cavaco Silva, este sprijinit de două partide de dreapta, PSD şi CDS-PP, primul fiind cel mai mare partid din opoziţie.
Principalul său contracandidat, Manuel Alegre, are susţinerea Partidului Socialist, condus de premierul José Sócrates, şi a Bloco de Esquerda.
În cursă s-au înscris şi alţi candidaţi: Francisco Lopes reprezintă CDU (fostul Partid Comunist), José Manuel Coelho este candidat din partea PND-M şi mai sunt doi independenţi, Fernando Nobre, preşedintele unei organizaţii neguvernamentale cu profil medical, şi Defensor Moura.
Constituţia portugheză acordă un rol mai mult simbolic preşedintelui. Deşi nu are puteri executive, preşedintele poate dizolva totuşi Parlamentul şi se poate opune promulgării legilor. El prezidează principalul organism de consiliere politică al ţării, Conselho de Estado, şi este comandantul suprem al forţelor armate.
Dacă niciunul dintre candidaţi nu obţine peste 50% din voturi, va fi organizat un al doilea tur de scrutin.
Sondajele sugerează un avantaj pentru Cavaco Silva, în vârstă de 71 de ani, un economist cu o îndelungată carieră politică ce include reuşita de a obţine două majorităţi parlamentare absolute, în 1985 şi 1991. Silva ar putea câştiga un nou mandat încă din primul tur de scrutin, pentru că este susţinut de 54,6% din alegători, în timp ce Alegre are 22,8% din intenţiile de vot, potrivit unui sondaj. Un alt sondaj îl creditează chiar cu 60% din intenţiile de vot.
În 1996 a candidat la preşedinţie pentru prima dată, dar a pierdut în favoarea candidatului socialist, Jorge Sampaio. În următorii zece ani Cavaco Silva s-a retras în viaţa academică, dar în 2006 a reapărut pe scena politică şi a candidat ca independent la conducerea statului, obţinând votul alegătorilor din primul tur de scrutin.
Silva a fost obligat să aplice o strategie de coabitare cu guvernul condus de socialistul José Sócrates. Spiritul de cooperare a prevalat până la alegerile parlamentare din 2009, când au apărut primele fisuri.
Realegerea lui Socrates, de această dată fără o majoritate, a determinat o colaborare mai apropiată atât cu preşedintele, cât şi cu celelalte partide.
Ca preşedinte, Cavaco Silva întotdeauna a subliniat importanţa rolului său de moderator între toate părţile politice. Departe de a-şi vedea rolul ca fiind pur ceremonial, Silva şi-a exercitat dreptul de veto în cazul a peste zece legi din diferite domenii – media, familie, statutul politic şi administrativ al insulelor Azore.
Criza economică şi financiară este principala problemă dezbătută în campanie. Politicienii vor să evite să recurgă, după modelul Greciei sau Irlandei, la un plan de salvare sponsorizat de Europa şi FMI. Pricipala dificultate a guvernului este de a reduce datoria publică de la 7,3% din PIB în 2010 la 4,6% în acest an.
Când şi-a anunţat decizia de a candida pentru un al doilea mandat, Silva a spus: „Dată fiind situaţia extrem de dificilă cu care se confruntă Portugalia în acest moment, cred că este de datoria mea să candidez. Cu experienţa şi cunoştinţele mele, pot să-mi ajut ţara”, a declarat profesorul de economie. Fost premier, între 1985 şi 1995, Silva este considerat principalul artizan al revigorării economice a Portugaliei.
În vârstă de 74 de ani, Manuel Alegre, principalul rival al lui Silva, este un cunoscut poet şi un proeminent om de stânga. Campania lui, bazată pe popularul slogan „să apărăm statul social şi interesele clasei muncitoare”, l-a ajutat să-şi atragă mulţi susţinători. El s-a străduit să-şi sublinieze independenţa faţă de premierul Socrates, după ce acesta din urmă a fost nevoit să ia mai multe măsuri de austeritate.
Alegre a ieşit pe locul al doilea şi la alegerile prezidenţiale din 2006.
Experţii prognozează o rată mică de participare la vot a celor 9,65 de milioane de alegători portughezi, un comportament care s-ar înscrie în tradiţia electorală a ţării.
