Achiziţionarea unei plante, chiar dacă aceasta vă place, arată bine estetic, nu întotdeauna este potrivită condiţiilor pe care le aveţi în casă. Ca urmare, este necesar să solicitaţi şi relaţii referitoare la factorii de mediu de care planta are nevoie şi pe care va trebui să-i oferiţi, făcând astfel o comparaţie cu ce aveţi în locuinţa dumneavoastră. Tulburările provocate de factorii de mediu sunt cunoscute sub denumirea de boli fiziologice. Pentru a şti cum să le preveniţi ne-am adresat unui specialist, ing. agronom Luminiţa Muşetescu.
Nu puţine sunt cazurile când aspectul plantelor de apartament este alterat de o pleiadă de simptome care, dacă nu sunt luate în seamă, conduc la pierderea florilor. Dacă primul gând se îndreaptă spre o boală sau un dăunător, de multe ori vinovaţi sunt factorii de mediu: lumina, apa, căldura, aerul, hrana. Tulburările provocate de aceştia sunt cunoscute sub denumirea de boli fiziologice. La aceste simptome şi cauze va trebui să reflectaţi atunci când achiziţionaţi o plantă.
Menţinerea plantelor într-un mediu conform exigenţelor lor este o condiţie esenţială pentru succesul pe care şi-l doreşte fiecare. Însăşi alegerea speciilor trebuie subordonată condiţiilor pe care le putem oferi. Este foarte important să se discearnă între îmbătrânirea naturală a plantei, pregătirea ei pentru repaus, simptomele atacului agenţilor dăunători şi simptomele şi disfuncţiile datorate condiţiilor de mediu necorespunzătoare.
Factori negativi
Printre factorii necorespunzători care duc la moartea plantei se pot enumera: lipsa sau insuficienţa luminii, expunerea directă la soare a plantelor care nu suportă insolaţia, căldura excesivă, frigul şi gerul, uscarea pământului din ghiveci, umezeala excesivă a substratului de pământ, curentul de aer, insuficienţa şi lipsa hranei.
Simptome şi cauze
Căderea bruscă a frunzelor se poate datora şocului de căldură, curentului de aer rece, trecerii bruşte la intensitatea luminoasă, uscăciunii de la rădăcini, mutării plantelor în alt spaţiu.
Ondularea, răsucirea, căderea şi îngălbenirea fruzelor pot fi urmarea frigului, apei în exces sau curenţilor de aer rece, în timp ce uscarea şi căderea frunzelor de la baza plantelor se pot datora luminii insuficiente, căldurii excesive şi apei insuficiente, iar brunificarea vârfului şi marginilor frunzelor – apei excesive sau insuficiente, căldurii excesive sau reduse, aerului uscat sau hranei în exces.
Ofilirea frunzelor este produsă de aeraţie uscată, lumină multă, pământ uscat, apă în farfuria ghiveciului. Petele brun închis pe frunze se datorează excesului de umezeală, petele alb-gălbui – udării cu apă rece, soarelui în exces, prezenţei stropilor de apă pe frunzele speciilor care prezintă peri, în timp ce petele brune încreţite sunt un rezultat al insuficienţei apei. Frunzele galbene ce se menţin pe plantă sunt produse de excesul de calciu în sol şi udare cu apă dură, iar cele mici, palide şi înguste, de hrană şi apă insuficiente pe timpul verii şi căldură, lumină puţine şi pământ umed, pe timpul iernii. Putrezirea tulpinii şi a frunzelor este produsă de prezenţa apei pe frunze, în special noaptea, în perioada de iarnă.
Căderea bobocilor este produsă de aerul uscat, lumină şi apă insuficiente şi mişcarea plantei, ultimele cauzând şi lipsa florilor, în timp ce fanarea (trecerea) florilor prea repede este rezultatul apei şi luminii insuficiente, căldurii excesive şi aerului uscat.
